Un drum de cosmar pe Valea Prahovei

Trecuse Revelionul si am luat decizia de a pleca spre Targu Mures pentru a-mi vedea familia. Ne-am gandit ca drumul nu are cum sa fie foarte dificil de parcurs deoarece hopul cel mai mare al aglomeratiei de Anul Nou  se terminase. Am plecat din Constanta dimineata la ora 9, cu convingerea ca vom ajunge relativ lejer la destinatie gratie autostrazii A2 si a celei A3 - adica aproape o jumatate din drum urma sa o facem pe autostrada; boierie, nu alta! Si am parcurs foarte rapid distanta de acasa pana la Ploiesti, exact cum anticipasem. Deja ne si faceam planuri ca vom ajunge foarte repede si ce vom face seara impreuna cu mama si cu sora mea. Asta pana am ajuns la cativa km de Nistoresti, localitate in care oricum urma sa calatorim cu viteza legala (am platit cu niste ani in urma o amenda din cauza vitezei excesive, iar de atunci suntem foarte atenti in acea zona). Si de acolo a inceput calvarul. La inceput am banuit ca este un ambuteiaj sau ca a avut loc un accident sau altceva de acest fel si ca in scurt timp lucrurile se vor schimba. Mai faceam cate doi metri in cinci minute, mai mergeam pe doua benzi pe acelasi sens desi era una singura destinata directiei noastre. La inceput ne-am distrat, convinsi ca totul se va termina ceva mai incolo. Am si auzit o tanti care locuia in zona si se minuna de coada de masini ca acest lucru va dura, ca si in zilele trecute, pana spre statiunile de pe Valea Prahovei. Incet-incet, cand am observat ca a trecut aproape un ceas si noi nu depasisem 10 km de aglomeratie ne-am dat seama ca incetineala noastra este cauzata de foarte multele masini aflate in trafic pe sensul nostru de mers. Ne-am pastrat calmul cat de bine ne-am priceput. Insa au trecut nu mai putin de sase (SASE!!) ore pana cand am reusit la ajungem la Brasov. De acolo a fost un adevarat vis! In numai doua ore am ajuns la Targu Mures. Nu vreau sa-mi amintesc trairile din orele petrecute in calvarul soselei extrem de aglomerate care a fost de mai putin de 100 de km.,100 de km de calvar, drum petrecut alaturi de mii de romani, De unde suntem atat de multi? Din pacate, sunt nevoita sa inteleg - la fel ca toti oamenii care au circulat in aceste zile pe Valea Prahovei - ca avem neaparata nevoie de autostrada si pe acest segment extrem de important de sosea. Iar pana cand guvernantii  nostri nu vor gasi o solutie salvatoare, lucrurile vor fi mereu la fel. Pardon, din ce in ce mai rele. Pentru ca acest drum il facem de zeci de ani de zile, iar anul acesta a fost cel mai greu. Insa daca  nu se va schimba nimic pe  viitor, va fi din ce in ce mai  greu de realizat. Anul nou  fericit!!!!