La multi ani, fratele meu drag!

Inceputul lui noiembrie a fost ,mereu, foarte important pentru mine: pe 2 este ziua prietenie mele, Leni, iar pe 3 e ziua fratelui meu. In copilarie si adolescenta, aceste doua zile erau de adevarata sarbatoare. Aveam sau nu aveam bani, fericirea nu costa nici un leu. De fapt, nici acum nu conteaza, dar asta este un alt subiect, foarte drag mie, ce-i drept! Amintirile mele despre copialarie s-au estompat; nu-mi aduc aminte foarte multe lucruri. Sau poate stau ascunse in memoria mea si nu ies neasteptate la suprafata. Imi amintesc perioada in care fratele meu era elev in clasa a VIII-a. Profesorii lui spuneau ca ar fi bine sa dea examen la scoala profesionala, ca asa ar fi normal. Indaratnic, fratele meu a dat examen la liceu si, normal ca a reusit. La final, a decis sa incerce si la facultate. A intrat si acolo! Dragul de el! Ce frumoasa a fost perioada de stagiatura, la Sighisoara! Dar am avansat prea mult in timp; normal ar fi sa imi amintesc mult mai mult de copilarie. Motiv pentru care revin la ea. Era iarna si preotul umbla cu crucea; noi stateam in curte, era zapada pe jos si incercam sa prindem pasari. Gusti pregatise cosarca (cosul de porumb) si o intorsese cu josul in sus. In maner legase o sfoara de care urma sa traga in cazul in care intrau pasari. Apoi a intepenit manerul intr-un par din lemn, astfel ca pasarile sa fie atrase de porumbul pus pe jos. Si evident ca au fost; nu mai tin minte cate pasari a prins, cert este ca eu nu am zabovit foarte mult pe langa el pentru ca a venit preotul sa sfinteasca casa. Apoi imi amintesc o vara in care el a plecat in excursie in Moldova, cu autocarul. Nu stiu exact cate zile a zabovit pe acolo, cert este ca, in lipsa lui, catelul nostru (la care el tinea foarte, foarte mult) s-a dezlegat, a iesit in strada si a fost calcat de o masina. Imi amintesc ce drama s-a petrecut la venirea lui acasa! Noua ne placea foarte mult sa ne plimbam cu bicicleta; aveam una singura, de adulti, dar pe care o foloseam cu totii, indiferent cum reuseam sa o conducem. Iar Gusti a facut ce a facut si a cazut, iar o bucata de pedala i-a strapuns piciorul. Nu imi amintesc sa-l mai fi intrebat de atunci cum a evoluat rana si cum s-a vindecat; m-am luat cu altele si am omis ce era mai important. Sper sa nu uit in zilele ce urmeaza! Regret ca in seara asta nu pot fi alturi de el, insa bine ca sunt mama si sora mea acolo. La Targu Mures! Insa stie ca il iubesc si ca ii doresc tot binele din lume! La multi ani, fratele meu!