Daca nu ati iesit vreodata din tara, va va veni foarte greu sa intelegeti spusele mele; stiu foarte bine acest lucru, deoarece pana prin anul '96 nu am iesit niciodata din Romania, iar atunci cand am facut-o mi s-a parut ca visez. Insa au trecut multi ani de atunci si am vazut multe locuri din Europa. Dar ceea ce am vazut zilele trecute, a fost de departe cel mai frumos cadou pe care il puteam primi. Am fost in multe locuri din Italia de nord, din zona Milano si sper ca voi scrie despre tot ceea ce am trait si simtit. Insa, de departe, cel mai frumos orasel in care am calcat a fost Bellagio. Este un loc plin de incantare din toate punctele de vedere - un orasel micut, plin de turisti de toate natiile si de pe toate continentele. Un orasel pe care vii cu vaporasul si de pe care pleci cu vaporasul - la fel ca multe alte localitati de pe malul lacului Como. Bine, este adevarat ca poti ajunge acolo si cu autobuzul sau cu masina, dar pentru noi a fost mult mai simplu si mai fascinant asa.
Dar sa nu incep cu o greseala. Nu lacul Como a fost destinatia noastra initiala. Am plecat din Constanta cu avionul pana la Milano. In acest imens oras (primul ca numar de locuitori din Italia) ne-am cazat si am petrecut si vreo doua zile minunate. Dar scopul nostru nu a fost acela de turisti cu fite, cu multi bani si cu dorinta de a vedea un oras cosmopolit din toate punctele de vedere. Pentru noi a fost sufiecient sa ne cazam la Milano, pentru ca, de aici, sa ne putem plimba in stanga si-n dreapta, in niste locuri special zamislite pentru cei ce vor sa vada, sa simta din plin si sa nu uite niciodata!
Dimineata am plecat de la hotelul din Milano spre gara centrala. Urma sa calatorim pana la Varenna si, de acolo, sa ajungem cu vaporasul la Bellagio. Drumul cu trenul a fost spectaculos - am vazut, pentru inceputul calatoriei, campii si orasele foarte cochete. Mai tarziu, dupa vreo jumatate de ora de calatorie, au aparut muntii in fata ochilor nostri. Nu foarte inalti, dar extraordinari de atragatori; pe fiecare inaltime, de la baza pana in varf, erau localitati mai mici sau mai mari. O frumusete iesita din comun, care iti taie respiratia. Intr-un final am ajuns la gara Varenna; pentru inceput parea o simpla gara, iar temperatura de afara indica faptul ca ne-am afla intr-o zona calduroasa. Cu toate acestea, mai tarziu aveam sa descoperim locul in care ajunseseram! Am coborat pe niste alei intortocheate, pline de verdeata splendida, pana am ajuns in zona portuara. Peste tot pe unde paseam simteam un suflu nou; parca nimic nu era asa cum stiam, nu mai vazusem pe nicaieri aceasta frumusete nepamanteana. Parca nepamanteana!!!
In acea zona am descoperit o multime de barcute, mai mici si mai mari, si un peisaj minunat. Ne-am plimbat pe faleza extrem de frumoasa si am gasit niste pusti care adunau semnaturi nu stiu pentru ce. M-au intrebat de unde sunt si cand am spus ca sunt romanca au incercat sa inoade o mica discutie in romaneste. Nu prea le-a iesit, asa ca am discutat in engleza. Dar au incercat sa vorbeasca romaneste. Cred ca ideea asta cu romanii care nu au trecere in strainatate vine de la politicieni. Ei o spun, ei o promoveaza! Restul e doar o incercare de intelegere! Si de cele mai multe ori, ne bazam exclusiv pe spusele lor, din pacate!
Dupa vreo ora de plimbare prin acest peisaj aproape divin, ne-am imbarcat spre Bellagio. De-abia asteptam sa ajungem acolo, sa vedem ce este de vazut si sa ne bucuram de tot ceea ce ni se intampla. Drumul pe apa a fost incantator. Dar mi-este greu sa explic ce anume am simtit cand am vazut oraselul spre care ne indreptam. Cred ca eram vreo 20 de persoane care ramasesem cu ochii atintiti spre mal; un mal plin de case minunate (cred ca mi-ar mai trebui cuvinte care sa descrie minunatia care ni se infatisa ochilor!). In fata ochilor nostri aparuse acea destinatie care iti taie rasuflarea. Era asa de frumos, cum nici macar nu-mi putusem imagina, cu toate ca vazusem anterior poze din acea zona; dar nici nu se putea pune problema vreunei asemanari! Pe mal am descoperit hoteluri cu terase, insa dupa ce am purces pe Bellagio, totul a capatat un nou sens; erau stradute extrem de inguste, case superbe, alei care se intersectau dar si masini (de dimensiuni reduse, cum sunt de altfel cam toate masinile din nordul Italiei). Cu mult regret trebuie sa spun ca nu pot posta, deocamdata, nici o poza! Ar fi fost mult mai placut si mai simplu de descris!
Dar merge si fara poze - daca vreti sa vedeti si poze, dati cautare pe google.! Simplu, nu-i asa?
Ca sa va imaginati locatia acestui orasel, inchipuiti-va un Y mare pe apa, iar Bellagio se afla la intersectia literei - este un peisaj de vis, cum rar intalnesti in alta parte. Si mai este si amenajat din cele mai vechi timpuri.
Cum spuneam, aproape de ora pranzului am ajuns in Bellagio. Apropo, stiti ce inseamna? "Loc minunat pentru sedere"! - cel putin asa sustine un italian care stie ce spune. De fapt, cuvantul bellagio nu exista in limba italiana, asa ca cei care se pricep incerca diferite traduceri. Si asta mi s-a parut cea mai reusita!
Este greu de spus ce am simtit cand m-am plimbat pe stradutele foarte inguste din acest orasel; parca pluteam intr-o lume noua, de vis. Foarte multa lume se afla pe fiecare straduta din zona; multi turisti din toata lumea. Am vazut chinezi, japonezi, negri, francezi, unguri, polonezi si eram si noi, niste romani dornici de atractia aceea minunata! In cateva ore am admirat acel loc de vis, vizitat de mii de oameni din intreaga lume. Este fascinant si atragator din toate punctele de vedere.
Desi exista si atractii turistice cum ar fi: vila Serbelloni (care nu poate fi vizitata, deoarece apartine fundatiei Rockefeller) si vila Melzi, important este ce ai de gand sa vizitezi. Vila Melzi se poate vizita, iar costul excursiei este de 6 euro. Pare ieftin, dar daca vii de la Milano, asa cum am facut noi, ne-am limitat la a vizita orasul fascinant! Si a meritat!
Oraselul se poate vizita cu multi bani, sau cu bani putini in buzunare. Important este ceea ce simti - totul in zona este foarte curat si frumos amenajat, chiar daca am vazut mucuri de tigari sau cine stie ce ambalaje pe lac. Dar nu erau foarte multe - cei ce le-au aruncat au fost nepasatori; insa nu stiu cum ai putea fi nepasator intr-un loc atat de nepamantean!
Stradutele, cu mici exceptii, erau pline de oameni care se fataiai incoace si incolo, pentru a-si umple simturile dornice de ceva nou si extrem de rar intalnit. Magazinele erau toate pline; sa nu va imaginati mall-uri sau mai stiu eu ce magazine mari. Toate sunt micute si fascinante; unele vand carti, altele obiecte de imbracaminte, unele matase naturala (in zona exista mari rezervatii de viermi de matase), altele pantofi si curele. Peste tot se vinde cate ceva atractiv si care sa-ti aminteasca proveniente lucrurilor. Aproape in fiecare colt de straduta (apropo, in zona se circula si cu masinile, dar acestea sunt micute si circula extrem de incet, pentru a nu deranja turistii) exista un mic restaurant sau magazin cu alimente usoare, bune de mancat in plina strada. Ce inghetata minunata am mancat la Bellagio, cred ca nu voi uita niciodata! In zona am vazut o fosta biserica, din anii 1500, transformata in casa. Iar langa aceasta, trona o alta biserica. Am vizitat piata San Giacomo, cu Basilica romanica di San Giacomo - o bihuterie arhitectonica veche de aproape o mie de ani!
Nea-m plimbat pe stradute laturalnice, care duceau la Vila Serbelloni, pana acolo unde am putut merge.
Am stat cateva ore minunate la Bellagio - imi doresc din toata inima sa mai ajung in acele locuri minunate, dar sunt inca atat de multe zone, orase, sate, in Europa incat nu stiu daca voi mai ajunge vreodata pe acolo. Dar chiar si asa, vizita facuta la Bellagio a fost una din cele mai reusite iesiri, pe care sunt sigura ca nu o voi uita vreodata.
De la Bellagio am plecat cu un vaporas spre orasul Como - o excursie superba, pe malul lacului, pe langa orasele si satuce, pe langa insule. Singurul neajuns a fost ca a plouat; pe de alta parte, insa, cu aceasta ocazie am fos singurii turisti care s-au aflat in aer liber. Voi vorbi, insa, mai tarziu despre aceasta plimbare!
Da,o povestire minunata,un orasel superb(atat din descrierea ta , cat si din poze(pt ca am cautat pe google).Imi pare rau ca inca nu am ajuns acolo, dar e de luat in seama ca destinatie de viitor.
RăspundețiȘtergereImi doream sa vizitez lacul Como, stiam doar o povestioara a doi indragostiti romantici.Mai tarziu,am vazut in Las Vegas un hotel minunat 'Belagio' (nu am avut puterea financiara sa stau in el) si lacul din fata (numit Como), cu minunatele fantini pe muzica.Acu, dupa ce am citit descrierea ta, imi dau seama ca americanii au asemuit hotelul cu orasul si au copiat lacul, insa evident la o scara mult mai mica.
Eu iti inteleg trairea si de aceea si scriu aici.Viata are mari greutati,insa fericirea se compune din bucurii marunte.Si vizitarea diferitelor zone frumoase, iti umple inima de astfel de bucurii.A vizita, inseamna a cunoaste,dar si te obliga sa citesti si sa stii fie inainte(de preferat), dar si dupa, despre ceea ce vrei sa vezi sau ce ai vizitat,iti deschide apetitul de cunoastere a istoriei si civilizatiei diferitelor locuri,te provoaca in a te amesteca cu locuitorii acelor zone si a le intelege particularitatile vietii lor.De multe ori ma intrebam de ce am putini adepti in aceasta teorie,ma bucur mult insa cand ii gasesc.Promit sa citesc despre calatoria ta in aceasta parte a Italiei,unde nu am ajuns inca, dar cu siguranta il voi trece ca obiectiv.