Certoza di Pavia, un castel nestiut de romani

Stiu ca ar fi trebuit sa scriu despre Como, acolo unde am ajuns in seara ce a urmat vizitei de la Bellagio, dar ma simt mult mai bine daca scriu despre Certoza di Pavia. Astazi ma simt mult mai confortabil sa povestesc despre aceasta vizita care m-a rascolit foarte mult. Initial stabilisem sa vizitam Pavia. Stiam inca de acasa despre acest oras extrem de vechi (care a fost infiintat pe la anul 200 i. C.), care  a fost cu multa vreme in urma (in perioada anilor 500-775d.C.) capitala regiunii nordice a Italiei. Si l-am vazut, insa va voi povesti mai tarziu despre aceasta experienta. Acum ma voi opri asupra Certozei di Pavia, unde se afla o manastire foarte veche, extrem de frumoasa si vizitata de multi turisti. Am plecat dimineata din Milano, pentru a vizita cele doua orasele situate la sud, la o distanta de circa 35 km. Drumul cu trenul a fost minunat si a durat vreo jumatate de ora; mai intai am oprit in gara din Certoza di Pavia. O gara ratacita parca pe un camp, cu doar cateva cladiri in jur. In departare am zarit turlele manastirii si am stiut ca intr-acolo trebuie sa mergem. Pe jos! Si, cu toate ca parea foarte aproape, cand am ajuns in apropierea manastirii am realizat ca ne aflam exact in spatele ei, iar intrarea se facea exact din directia opusa. Asa ca ne-am pus pe mers... si am mers ocolind manastirea. In jur era camp si miros de iarba; la ceva distanta se vedeau niste localitati micute dar tulburatoare. Stiti ce inseamna un sat in Italia de nord? Inseamna exact tot confortul de pe lume, incepand cu gaze naturale, cu apa, cu drumuri asfaltate si cu o liniste mormantala, deranjata doar de masinile care treceau pe strada din cand in cand. Drumul pe langa manastire a fost fascinant; imaginati-va niste ziduri de peste trei metri inaltime, peste care nu aveai cum sa vezi ceva! Dupa vreo jumatate de ora, am ajuns in fata manastirii. Trecand peste farmecul ei vazut din afara, ne-am trezit ca, pentru cateva ore, manastirea nu se poate vizita! Calugarii care se ocupa de acest loc aveau pauza de masa si de rugaciune, iar intrarea in incinta ne era oprita. Manastirea are pauza intre11.30 si 14.30! Asadar, cu o tristete nedisimulata, am stabilit sa pierdem vremea prin zona, prin satele din jur pentru a vedea despre ce este vorba. Si primul sat de langa manastire poarta acelasi nume, Certoza di Pavia. Are aproape 5.000 de locuitori, insa noi am vazut doar vreo 2-3 la ora la care ne aflam in zona. Chiar credeam ca acolo traiesc mult mai putini oameni! Ne-am fatait pe stradutele inguste ale localitatii si am cautat un magazin sau un restaurant; desi erau si una si alta, nimic nu era deschis. Acolo se parea ca fiecare traieste dupa bunul sau plac, facand exact ceea ce doreste si cand doreste! Am cautat statiile de autobuz si orele de circulatie dar a fost inutil in sensul in care nu circula nimic pana dupa amiaza. Asa ca, vrand-nevrand, am fost obligati sa ne plimbam prin acea micuta comuna foarte cunoscuta in Italia, dar total nestiuta in Romania. Si nu ne-a parut rau; am vazut teren arabil lucrat, am vazut un sat cu aspect de oras, prin prisma constructiilor si a dotarilor din zona. Sunt sigura ca toti locuitorii apti de munca au servicii fie la Pavia, fie la Milano, pentru ca distantele sunt aproape nesemnificative.
Intr-un final, am descoperit, aproape de incinta manastirii, o terasa si un bar unde ne-am incarcat bateriile fizice in asteptarea orei de redeschidere a manastirii. Si, chiar daca am stat trei ore, pe atunci spuneam ca a fost de pomana, insa ulterior am descoperit farmecul acelei zone si am constatat ce frumuseti rurale poate avea acea zona. Cum spuneam, dupa trei ore de fataiala, am reusit sa intram in sfarsit la manastire. De afara pare imensa, dar nimic nu se compara cu farmecul din interior. Nimic din afara nu vorbeste despre Musollini, care a fost descoperit aici in anul 1946 aici, invelit in doi saci de plastic. Evident, era mort. Si nici inauntru nu-ti povesteste nimeni; descoperi acest lucru citind ulterior in site-uri specializate. Dar sa revin la manastirea in sine - a fost construita in intervalul 1400-1460, de catre Gian Visconti. (Spre regretul meu, nici acum nu pot posta poze, daca doriti puteti viziona pe internet!. In curte interioara, extrem de curata si spatioasa, te simti ca un copil foarte mic aflat in vizita. Pe de-o parte pentru ca totul este foarte inalt, iar pe de alta parte avand in vedere multimea de lucruri pe care le ai de vazut si de retinut!
Pana sa ajungi sa intri in manastire, in curte exista mai multe magazinase cu diferite lucruri. Atat mancare, ceea ce inseamna gemuri de casa si compoturi, cat si bautura, adica vin de casa, dar si diferite legume puse la borcan; in alte magazinase mici am descoperit vederi si carti despre aceasta zona. In curtea interioara am vazut o moara veche, foarte veche si frumoasa. Desi totul era fermecator, toate cuvintele au disparut in clipa in care am intrat in incinta.
Manastirea are o inaltime greu de estimat - cert este ca e foarte inalta si, plimbandu-te ai impresia ca esti un pitic care vrea sa asimilieze cat mai mult.
Manastirea este impunatoare si impresionanta; peretii au picturi fascinante, iar geamurile sunt cu vitralii. In incinta se afla mai multe morminte elegant amplasate; cel mai impresionant mi s-a parut a fi cel in care a fost ingropat Gian Visconti, intemeietorul manastirii. Mai sunt doua moriminte elegante, care au apartinut urmasilor lui Visconti, dar acestea sunt neterminate.
Picturile din manastire sunt de natura a te bulversa complet; iti trebuie foarte multa atentie pentru a le privi si a ramane cu ceva impresii; din pacate, in incinta nu se pot face poze, asa ca tot ceea ce poti spune este ceea ce ai simtit. Iar eu am simtit foarte multe in aceasta manastire - pozele sunt minunate si s-au mentinut perfecte in ciuda trecerii sutelor de ani. Dupa ce am petrecut aproape o ora in manastire, ghidul - care era foarte atent la numarul de vizitatori - ne-a condus spre iesire. Asta ni s-a parut nou la acel moment - e drept ca ieseam din manastire, dar ne indreptam spre chiliile din curtea interioara si spre uriasa zona plina de flori si verdeata. Fiecare chilie - si cred ca erau cateva sute - avea atat incaperea, cat si o curte interioara dotata cu un mic rezervor de apa. Erau si flori in aceste curti interioare, in care nu puteai intra decat daca aveai cheia incaperii. Sau a celei alaturate, deoarece era un complex functional intre doua chilii.
La iesire am rasuflat usurati; nu ne baricadase nimeni in incinta acestei minunate manastiri foarte vechi si foarte frumoase. Cu toate ca nu stiu daca ne displacea asa de mult!
De la manastire am fost obligati sa refacem drumul pana la gara. Aici, dupa o asteptare de vreo jumatate de ora, am avut o legatura cu trenul spre Pavia. Minunat drum, minunata alegere de vacanta!

Alte imagini din Bellagio

 Sper sa va placa! Eu sunt foarte incantata de ele! Macar priviti pentru a-mi putea intelege starea ....

Sunt doar cateva imagini care vorbesc de la sine despre ceea ce simt eu! Va multumesc ca le priviti si va multumesc si mai mult daca va plac!

Imagini superbe din Bellagio

Cam asa arata, in linii foarte mari, transportul pe apa spre si dinspre Bellagio. Minunat!

Bellagio, orasul de vis din Italia

Daca nu ati iesit vreodata din tara, va va veni foarte greu sa intelegeti spusele mele; stiu foarte bine acest lucru, deoarece pana prin anul '96 nu am iesit niciodata din Romania, iar atunci cand am facut-o mi s-a parut ca visez. Insa au trecut multi ani de atunci si am vazut multe locuri din Europa. Dar ceea ce am vazut zilele trecute, a fost de departe cel mai frumos cadou pe care il puteam primi. Am fost in multe locuri din Italia de nord, din zona Milano si sper ca voi scrie despre tot ceea ce am trait si simtit. Insa, de departe, cel mai frumos orasel in care am calcat a fost Bellagio. Este un loc plin de incantare din toate punctele de vedere - un orasel micut, plin de turisti de toate natiile si de pe toate continentele. Un orasel pe care vii cu vaporasul si de pe care pleci cu vaporasul - la fel ca multe alte localitati de pe malul lacului Como. Bine, este adevarat ca poti ajunge acolo si cu autobuzul sau cu masina, dar pentru noi a fost mult mai simplu si mai fascinant asa.
Dar sa nu incep cu o greseala. Nu lacul Como a fost destinatia noastra initiala. Am plecat din Constanta cu avionul pana la Milano. In acest imens oras (primul ca numar de locuitori din Italia) ne-am cazat si am petrecut si vreo doua zile minunate. Dar scopul nostru nu a fost acela de turisti cu fite, cu multi bani si cu dorinta de a vedea un oras cosmopolit din toate punctele de vedere. Pentru noi a fost sufiecient sa ne cazam la Milano, pentru ca, de aici, sa ne putem plimba in stanga si-n dreapta, in niste locuri special zamislite pentru cei ce vor sa vada, sa simta din plin si sa nu uite niciodata!
Dimineata am plecat de la hotelul din Milano spre gara centrala. Urma sa calatorim pana la Varenna si, de acolo, sa ajungem cu vaporasul la Bellagio. Drumul cu trenul a fost spectaculos - am vazut, pentru inceputul calatoriei, campii si orasele foarte cochete. Mai tarziu, dupa vreo jumatate de ora de calatorie, au aparut muntii in fata ochilor nostri. Nu foarte inalti, dar extraordinari de atragatori; pe fiecare inaltime, de la baza pana in varf, erau localitati mai mici sau mai mari. O frumusete iesita din comun, care iti taie respiratia. Intr-un final am ajuns la gara Varenna; pentru inceput parea o simpla gara, iar temperatura de afara indica faptul ca ne-am afla intr-o zona calduroasa. Cu toate acestea, mai tarziu aveam sa descoperim locul in care ajunseseram! Am coborat pe niste alei intortocheate, pline de verdeata splendida, pana am ajuns in zona portuara. Peste tot pe unde paseam simteam un suflu nou; parca nimic nu era asa cum stiam, nu mai vazusem pe nicaieri aceasta frumusete nepamanteana. Parca nepamanteana!!!
In acea zona am descoperit o multime de barcute, mai mici si mai mari, si un peisaj minunat. Ne-am plimbat pe faleza extrem de frumoasa si am gasit niste pusti care adunau semnaturi nu stiu pentru ce. M-au intrebat de unde sunt si cand am spus ca sunt romanca au incercat sa inoade o mica discutie in romaneste. Nu prea le-a iesit, asa ca am discutat in engleza. Dar au incercat sa vorbeasca romaneste. Cred ca ideea asta cu romanii care nu au trecere in strainatate vine de la politicieni. Ei o spun, ei o promoveaza! Restul e doar o incercare de intelegere! Si de cele mai multe ori, ne bazam exclusiv pe spusele lor, din pacate!
Dupa vreo ora de plimbare prin acest peisaj aproape divin, ne-am imbarcat spre Bellagio. De-abia asteptam sa ajungem acolo, sa vedem ce este de vazut si sa ne bucuram de tot ceea ce ni se intampla. Drumul pe apa a fost incantator. Dar mi-este greu sa explic ce anume am simtit cand am vazut oraselul spre care ne indreptam. Cred ca eram vreo 20 de persoane care ramasesem cu ochii atintiti spre mal; un mal plin de case minunate (cred ca mi-ar mai trebui cuvinte care sa descrie minunatia care ni se infatisa ochilor!). In fata ochilor nostri aparuse acea destinatie care iti taie rasuflarea. Era asa de frumos, cum nici macar nu-mi putusem imagina, cu toate ca vazusem anterior poze din acea zona; dar nici nu se putea pune problema vreunei asemanari! Pe mal am descoperit hoteluri cu terase, insa dupa ce am purces pe Bellagio, totul a capatat un nou sens; erau stradute extrem de inguste, case superbe, alei care se intersectau dar si masini (de dimensiuni reduse, cum sunt de altfel cam toate masinile din nordul Italiei). Cu mult regret trebuie sa spun ca nu pot posta, deocamdata, nici o poza! Ar fi fost mult mai placut si mai simplu de descris!
Dar merge si fara poze - daca vreti sa vedeti si  poze, dati cautare pe google.! Simplu, nu-i asa?
Ca sa va imaginati locatia acestui orasel, inchipuiti-va un Y mare pe apa, iar Bellagio se afla la intersectia literei - este un peisaj de vis, cum rar intalnesti in alta parte. Si mai este si amenajat din cele mai vechi timpuri.
Cum spuneam, aproape de ora pranzului am ajuns in Bellagio. Apropo, stiti ce inseamna? "Loc minunat pentru sedere"! - cel putin asa sustine un italian care stie ce spune. De fapt, cuvantul bellagio nu exista in limba italiana, asa ca cei care se pricep incerca diferite traduceri. Si asta mi s-a parut cea mai reusita!
Este greu de spus ce am simtit cand m-am plimbat pe stradutele foarte inguste din acest orasel; parca pluteam intr-o lume noua, de vis. Foarte multa lume se afla pe fiecare straduta din zona; multi turisti din toata lumea. Am vazut chinezi, japonezi, negri, francezi, unguri, polonezi si eram si noi, niste romani dornici de atractia aceea minunata! In cateva ore am admirat acel loc de vis, vizitat de mii de oameni din intreaga lume. Este fascinant si atragator din toate punctele de vedere.
Desi exista si atractii turistice cum ar fi: vila Serbelloni (care nu poate fi vizitata, deoarece apartine fundatiei Rockefeller) si vila Melzi, important este ce ai de gand sa vizitezi. Vila Melzi se poate vizita, iar costul excursiei este de 6 euro. Pare ieftin, dar daca vii de la Milano, asa cum am facut noi, ne-am limitat la a vizita orasul fascinant! Si a meritat!
Oraselul se poate vizita cu multi bani, sau cu bani putini in buzunare. Important este ceea ce simti - totul in zona este foarte curat si frumos amenajat, chiar daca am vazut mucuri de tigari sau cine stie ce ambalaje pe lac. Dar nu erau foarte multe - cei ce le-au aruncat au fost nepasatori; insa nu stiu cum ai putea fi nepasator intr-un loc atat de nepamantean!
Stradutele, cu mici exceptii, erau pline de oameni care se fataiai incoace si incolo, pentru a-si umple simturile dornice de ceva nou si extrem de rar intalnit. Magazinele erau toate pline; sa nu va imaginati mall-uri sau mai stiu eu ce magazine mari. Toate sunt micute si fascinante; unele vand carti, altele obiecte de imbracaminte, unele matase naturala (in zona exista mari rezervatii de viermi de matase), altele pantofi si curele. Peste tot se vinde cate ceva atractiv si care sa-ti aminteasca proveniente lucrurilor. Aproape in fiecare colt de straduta (apropo, in zona se circula si cu masinile, dar acestea sunt micute si circula extrem de incet, pentru a nu deranja turistii) exista un mic restaurant sau magazin cu alimente usoare, bune de mancat in plina strada. Ce inghetata minunata am mancat la Bellagio, cred ca nu voi uita niciodata! In zona am vazut o fosta biserica, din anii 1500, transformata in casa. Iar langa aceasta, trona o alta biserica. Am vizitat piata San Giacomo, cu Basilica romanica di San Giacomo - o bihuterie arhitectonica veche de aproape o mie de ani!
Nea-m plimbat pe stradute laturalnice, care duceau la Vila Serbelloni, pana acolo unde am putut merge.
Am stat cateva ore minunate la Bellagio - imi doresc din toata inima sa mai ajung in acele locuri minunate, dar sunt inca atat de multe zone, orase, sate, in Europa incat nu stiu daca voi mai ajunge vreodata pe acolo. Dar chiar si asa, vizita facuta la Bellagio a fost una din cele mai reusite iesiri, pe care sunt sigura ca nu o voi uita vreodata.
De la Bellagio am plecat cu un vaporas spre orasul Como - o excursie superba, pe malul lacului, pe langa orasele si satuce, pe langa insule. Singurul neajuns a fost ca a plouat; pe de alta parte, insa, cu aceasta ocazie am fos singurii turisti care s-au aflat in aer liber. Voi vorbi, insa, mai tarziu despre aceasta plimbare!

In memoriam .. parintele Iustin Parvu

Nu-mi amintesc sa fi auzit despre arhimandritul Iustin Parvu, sau poate am auzit si nu am retinut. Dar ceea ce a scris nu cu multa vreme in urma, adica inainte cu cateva zile de a implini 94(!!!!) de ani m-a miscat foarte tare. Inclin sa cred ca are foarte mare dreptate si ca ceea ce a scris a scris cu daruire. Inainte de a-i da cuvantul, vorba vine, mai trebuie sa spun cine este parintele Iustin Parvu. Iata ceva cuvinte despre acest minunat om: nascut in 10 februarie 1919, satul Poiana Largului, județul Neamț.  Este un renumit duhovnic și stareț al Mănăstirii Petru Vodă (jud. Neamț).

• Născut pe 10 februarie 1919, la Poiana Largului, Neamț.
• 1936, intră frate la Mănăstirea Durău.
• 1938-1940 devine membru activ la Mișcării Legionare
• 1939, se înscrie la Seminarul teologic de la Mănăstirea Cernica.
• 1942 – 1944, numit preot misionar pe frontul de est pînă la Odessa.
• 1948, este arestat pe motive politice și condamnat la 12 ani închisoare. Trece prin închisorile Suceava, Văcărești, Jilava și Aiud. În ultima clipă, înainte de a fi trimis la "reeducare" la Pitești, este trimis să muncească, deținut fiind, în mină la Baia Sprie.
• 1960, este condamnat la încă patru ani de temniță pentru că nu s-a lepădat de credință.
• 1964, este eliberat și devine muncitor forestier.
• 1966 – 1975, preot-monah la Mănăstirea Secu.
• 1975 – 1990, viețuiește la Mănăstirea Bistrița.
• 1990 – 1991, este preot slujitor și duhovnic la Mănăstirea Secu.
• 1991, întemeiază Mănăstirea de la Petru Vodă - Neamț, al cărei stareț și principal duhovnic este.
• 2000, ridică un schit de maici lîngă Mănăstirea Petru Vodă, o casă de educație pentru copii și o bolniță.
• 2003, înființează o publicație de învățătură și atitudine ortodoxă, cu apariție lunară, numită Glasul Monahilor.
• 2008, la data de 2 noiembrie este ridicat din gradul de Protosinghel la cel de Arhimandrit.

Si acum iata scrisoarea domniei-sale!


POPOR ROMÂN
Îţi scriu pentru că sper ca măcar acum, să îţi aminteşti cine ai fost, cine eşti şi poate aşa vezi încotro te îndrepţi! Eşti singurul popor european care trăieşte încă acolo unde s-a născut. Nu o spun eu, o spune istoria popoarelor. O fi mult, o fi puţin, nu ştiu – dar ştiu că eşti unic în Europa, această Europă care te loveşte, te jigneşte şi te umileşte.
De ce o laşi să facă asta, când tu eşti singurul popor născut, crescut şi educat în graniţele sale? Eşti primul popor din lume care a folosit scrierea. Nu o spun eu, o spun tăbliţele de la Tărtăria şi o recunosc toţi cei care le-au studiat.
Acum 7000 de ani, când alţii nici nu existau ca popor, pe aceste meleaguri locuitorii scriau, pentru a ne lăsa nouă mândria de a fi prima civilizaţie care se semnează pe acest pământ.
Scrierea sumeriană a apărut 1000 de ani mai târziu şi totuşi mulţi se fac că nu văd şi nu recunosc adevărul. Cât timp o să te laşi neglijat ?
Ai fost singurul popor pe care nici o putere din lume nu l-a cucerit chiar dacă ai fost împărţit, despărţit şi asuprit de mai multe imperii. Nici unul nu a putut să te cucerească cât ai fost unit, nici romanii care au stăpânit doar o parte din vechea Dacie, cealaltă fiind stăpânită de Dacii liberi, nici turcii care nu au reuşit niciodată să îţi transforme teritoriul în paşalâc. Toate marile înfrângeri s-au bazat pe trădare. NIMENI NU A REUŞIT SĂ TE SUPUNĂ CÂT AI FOST UNIT. De ce te laşi dezbinat? Ai fost scut creştinătăţii, când întreaga Europă tremura de teama islamului.
Sângele tău a salvat Europa iar românul Iancu de Hunedoara a salvat Viena şi întreaga Europa de furia semilunii. Acum, tu popor de salvatori ai creştinismului, eşti tratat ca un paria. Când îţi vei revendica drepturile? Din tine au apărut: Eminescu, Enescu, Brâncuşi, Gogu Constantinescu, Vuia, Vlaicu, Coandă, Petrache Poenaru, Nicolae Teclu, Spiru Haret, Herman Oberth, Conrad Haas. Dar ce păcat, cei mai mulţi şi-au pus minţile sclipitoare în slujba altor ţări pentru că acasă nu i-a ascultat nimeni. De ce ai lăsat să se întâmple asta? Astăzi, popor român pentru tine se rescrie istoria. Cum vrei să se facă asta ? Cum vrei să te vadă cei ce îţi vor urma?
Astăzi, ca şi pe vremea fanarioţilor, domnitorul şi divăniţii nu au nici o legătură cu tine. Sunt străini de interesele şi dorinţele tale, tot ce doresc este să stea cât mai mult în funcţie şi să câştige cât mai mult.
Tu,… taci !!!
Astăzi, ca şi pe vremea cuceririi romane, bogăţiile tării, aceleaşi mine de aur, argint sare, mierea acestui pământ, sunt exploatate de alţii cu braţele tale şi se duc pentru a umple visteriile străinilor de neam.
Tu,… taci !!!
Astăzi, ca şi pe vremea asupririi austro – ungare, drepturile românilor sunt călcate în picioare, iar cei puţini fac legea pentru cei mulţi.
Tu,… taci !!!
Astăzi, ca şi în vremuri de restrişte, românii pleacă din ţară, să muncească, sau să îşi vândă inteligenţa, pentru că ţara lor nu are nevoie de ei. Câţi dintre ei sunt viitorii Brâncuşi, Coandă, Conrad Haas, te-ai gândit la asta ? Conducătorii acestei ţări au nevoie de slujbaşi proşti, lipsiţi de educaţie, lipsiţi de caracter, lipsiţi de voinţă, lipsiţi de coloană vertebrală, ca să îi poată îndoi şi face figurine de plastilină din ei.
Tu,…taci !!!
Astăzi, ca şi pe vremea bolşevismului, la mare preţ sunt trădătorii, linguşitorii, vânzătorii de neam şi conştiinţă, traseiştii politici, gata să calce pe cadavre pentru a parveni şi a îşi păstra privilegiile.
Tu,… taci !!!
Astăzi, parlamentul şi guvernul ţării, divăniţii de azi, arendează pământurile şi întreprinderile “nerentabile ” la indicaţiile unor străini de neam cărora le cântă osanale, unor arendaşi străini, spunând că asta se numeşte privatizare. Pentru aceste arende, ei primesc peşcheşul, iar ţara rămâne pe butuci.
Tu,… taci !!!
Astăzi, urmele civilizaţiei străbunilor voştri sunt şterse, pentru ca fii tăi să nu mai ştie niciodată cum au apărut ei pe acest pământ, cine le sunt strămoşii şi care le sunt meritele:
1. Vechile situri arheologice sunt distruse, se construiesc şosele experimentale peste ele, Sarmisegetuza, Grădiştea, Munţii Buzăului, sunt vândute sub pretextul impulsionării turismului, unor privaţi care, habar nu au că în pământul pe care îl calcă zace istoria ta încă nedescoperită.
Tu,… taci !!!
2. Elemente din tezaurul ţării, sunt trimise ” la expoziţie” în afara ţării şi uită să se mai întoarcă, iar cei ce le-au scos, nu dau nici un răspuns, se fac că au uitat de ele.
Tu,… taci !!!
3. Arhivele tării sunt cedate printr-o lege a arhivelor, străină de interesele naţionale, celor ce vor să scoată din mintea românilor ideea şi dovezile de unitate naţională.
Tu,… taci !!!
Slujbaşii ţării, căftăniţii, vând la preţ de piatră seacă şi fier vechi, bunurile realizate de tine, sub oblăduirea şefilor lor, împart banii, apoi sunt “judecaţi” de ochii lumii şi primesc pedepse cu suspendare, adică “mulţumesc, la revedere, te mai chemăm noi când avem nevoie de serviciile tale”.
Tu,… taci !!!
Oştirea ţării este batjocorită, decimată, dezarmată, pusă în slujba altora, copiii tăi mor pe pământuri străine, iar Hatmanul Suprem vine în faţa ta şi spune că suntem într-o mare încurcătură, vom fi nevoiţi să împrumutăm avioane străine pentru a ne asigura siguranţa aeriană, de parcă asta s-a întâmplat peste noapte şi nu este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui.
Tu,… taci !!!
Dispar din instituţii ale statului arhive cu invenţii şi inovaţii de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puşi să le păzească nu păţesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze, spun că nu e nimic deosebit.
Tu,… taci !!!
Ţi se fură voturile, iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinşi cu vot dublu, nu dă nici un răspuns, deşi există dovezi că ai fost furat şi voinţa ta răsturnată.
Tu,… taci !!!
În divan, se fură la 2-3 mâini, unii chiulesc, alţii se fac că lucrează, iar alţii mânuiesc legile după bunul plac, în văzul tuturor şi nu li se întâmplă nimic.
Tu,… taci !!!
Sistemul educaţional se reduce la bani, bani la înscriere, bani la examene, bani la absenţe, bani la promovare, bani la angajare, bani la reexaminare. Copiii tăi nu mai ştiu nici cum îi cheamă dacă nu se uită pe internet sau nu primesc un SMS.
Tu,… taci !!!
Dacă te îmbolnăveşti , nu ai unde să te duci, s-au închis spitalele , s-au scumpit medicamentele, trebuie să mergi dacă eşti operat cu faşele şi anestezicul de acasă, altfel mori neoperat sau deschis şi neînchis. Intri în spital pentru o unghie lovită şi ieşi cu 10 boli pe care nu le aveai la intrare.
Tu,… taci !!!
Un copil de 15 ani, român sportiv, este bătut de colegii de echipă maghiari, pentru că e român, chiar de Ziua Naţională a României. Nu se întâmplă nimic. Ceva mai târziu, Hocheiştii Naţionalei României, (de naţionalitate maghiară) la un meci cu selecţionata Ungariei, tac când se intonează Imnul României, dar cântă cu foc imnul Ungariei şi pe cel al Ţinutului Secuiesc, imn care nu avea ce căuta la o manifestare oficială.
Toţi,… tac !!!
Tu,… taci !!!
Guvernanţii nu fac altceva decât să te jupoaie, îţi bagă mâna în buzunar şi îţi iau banii, pentru că eşti prea bogat în viziunea lor, sau nu meriţi ce ai câştigat , iar ţara nu are bani. Se împrumută lăsându-te dator pe sute de ani, fără să le pese ce vor face şi de unde vor plăti datoriile cei ce le vor urma.
Tu,… taci !!!
Duşmanii tăi, cei ce vor să te vadă dispărut pentru a îţi lua locul, îţi impun ce să mănânci, ce să bei, ce medicamente să iei, fac experimente cu tine, te folosesc drept cobai cu avizul şi ajutorul trădătorilor din fruntea ţării, care le aplică legile într-un Codex Alimentarius care te duce la pieire.
Tu,… taci !!!
Parlamentarii îşi votează legi speciale, se protejează împotriva judecăţii pentru hoţiile şi prostiile pe care le fac, se acoperă cu legi făcute numai pentru ei, şi fură acoperindu-se unul pe altul.
Tu,… taci !!!
Preşedintele ţării îşi exprimă oficial acordul de modificare a Constituţiei ţării, la cererea unor străini, care îşi urmăresc propriile interese, fără a consulta măcar parlamentul, dar să te mai consulte pe tine...
Tu,… taci !!!
Un român plecat de acasă, descoperă peste hotare că ţara lui are de recuperat o sumă mare de bani de la alt stat. Ce fac parlamentarii români? Refuză să investigheze cazul, pentru că nu vor să îi supere pe cei ce îi ţin pe jilţuri, fără să le pese de interesul naţiunii, trădând jurământul făcut la investire.
Tu,… taci !!!
ASTA SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI, POPOR ROMÂN, ŞI – TU,… TACI !!!
Dacă ar fi ca tot ceea ce se întâmplă să se răsfrângă numai asupra ta, românul de azi, nu ţi-aş scrie un cuvânt. Te-aş lăsa să lâncezeşti, să dormi până se aşterne praful peste tine şi mătura istoriei te va scoate afară din mintea celor ce vor urma, ca pe o întâmplare neplăcută. Dar tu popor român de azi, eşti legat de cel de ieri şi de cel de mâine şi odată cu tine piere nu numai trecutul, dar şi viitorul acestui neam.
Cât o să mai taci ?
Trezeşte-te popor român, trezeşte-te român adormit şi nu lăsa să se şteargă dintr-o trăsătură de condei, tot ce ti-au lăsat părinţii, nu îţi lăsa copiii pe drumuri, sclavi ai celor ce nici nu existau pe când tu ştiai să scrii.

Daca v-a miscat aceasta scriere, cel putin la fel de mult ca si pe mine, dati-mi de veste!