O noua lupta cu ungurii...

Se spune ca, indiferent cat de multe diferente ar fi intre noi si ei, un razboi cu ungurii nu poate fi evitat. De ce? Raspunsul este unul clar si vizibil cu ochiul liber! Am citit candva o carte, nici nu mai stiu cum se numeste, in care era vorba despre romani si unguri. La nivel mediu, nici o diferenta nu era intre noi! La nivel superior, insa, era cu totul altceva: era un razboi nevazut dar simtit pana la varsarea de sange. De-a lungul anilor, am vazut multe situatii si am citit despre si mai multe. Totul a plecat in 1990, in martie, cand la Targu Mures au murit si dintr-o parte, si din cealalta. Si acum oamenii sunt rusinati de ceea ce au trait! Nu le mai trebuie niciodata ceva similar. Cu toate astea, cineva o sa mai treaca prin asa ceva, pentru ca - la nivel de lideri - cu totii au cate ceva de impartit. Nu le mai ajunge sa fie romani si unguri care traiesc in Romania. Acum vor, cel putin unii dintre ei, ceva mai mult decat atat. Vor sa detina puterea, vor sa aiba suprematia. Daca stai de vorba cu nea Ion si cu Csabi baci, nici macar nu si stii care e romanul si care ungurul daca nu s-ar diferentia limbajul pe care il folosesc. Dar ei impreuna merg la munca de la fabrica, impreuna stau la masa si impreuna merg dupa amiaza sa are campul. Si impreuna mananca ceapa si painea cu slanina taiata fie de unul, fie de altul. Aia e la fel! Are acelasi gust, aceeasi culoare, si e cam la fel de groasa! A fost un macelar sau altul, mai putin conteaza.
Ce vor romanii? Sa fie lasati in pace sa traiasca asa cum pot, de pe-o zi pe alta, sau mai bine, fiecare cum a stiut sa se descurce. Sa munceasca, mai exact! Ungurii ce vor? Si ei la fel, sa munceasca si sa aiba tot ce le trebuie. Sa nu va ganditi la cine stie ce, ca ungurii care traiesc in Ardeal nu sunt din Budapesta! Si chiar daca ar fi, nu stiu de ce am spune ca sunt mai presus de noi, romanii. Romanii din Ardeal ce vor? Pai, cam acelasi lucru: sa aiba un loc de munca, sa aiba ce invata, ce citi, ce vizita, ce viziona... A, si sa fie pace cu ungurii! Aia inca nu au uitat (ma rog, cel putin persoanele mai in varsta) ca au purtat un razboi cu ungurii. Si a fost u razboi inutil, din care au avut de pierdut si unii si altii. Cei mai tineri, insa, au pierdut notiunea de razboi. Nu au avut-o niciodata si nu au perpetuat o stare de fapt care a pecetluit trecutul bunicilor lor.
Nu stiu de ce ascultam cu urechile ciulite sa vorbeasca politicienii; poate pentru ca, la urma urmei ei sunt cei care iau masuri drastrice. Dar, fara noi, fara sustinerea noastra, nu stiu ce anume ar putea face. Fireste ca sunt si printre romani, si printre unguri persoane care au alta parere. Este absolut normal sa fie asa. Dar, atata vreme cat nu are cine sa ii asculte sau sa "vorbeasca" in numele lor, lucrurile vor ramane asa cum sunt la ora actuala. Va amintiti vremurile cand ne aflam cu totii de aceeaasi parte a baricadei? Era bine atunci? Impotriva cui luptam si ce forte? Intotdeauna am fost vecini; nu mereu prieteni, dar intotdeauna vecini. Iar cand ai niste vecini care vor sa te doboare, vei sfarsi in aceeasi barca cu ei. Adica, fie vom fi cu totii impreuna, fie vom disparea cu totii. Oare ce ar fi mai bine sa facem? Cine are un raspuns, oricare ar fi el, este invitat sa mi-l lase. Poate asa imi voi deschide si eu ochii si voi constata ca am trait intr-o lume paralela! Sau poate nu....