Il revad cu ochii mintii pe Danut Pisica

Nu am putut strabate distanta intre casa si Catedrala unde fusese depus, ieri, Danut Pisica. Nu am fost in stare, cu toate ca mi-am propus sa merg si sa aprind o lumanare la capataiul lui. Dar nu am putut si-mi pare rau; cu toate astea, il revad cu ochii mintii si-i voi pastra o amintire frumoasa, asa cum a fost si relatia mea cu el.  L-am intalnit pentru prima oara la Politia municipiului Constanta, prin anii '93-'94. Nu am avut vreo relatie de colaborare sau de alta natura pe acea vreme. Dupa doi ani, insa, devenise sef al Serviciului de Paza si Ordine de la Judet, iar comandantul lui era gen. Florea. Pe atunci aveam relatia cu IPJ si mergeam zilnic pe acolo. Intr-una din zile l-am reintalnit in biroul gen. Florea si de atunci am devenit amici. A fost o relatie frumoasa intre noi care nu s-a stins nici astazi, desi nu l-am vazut de mai bine de un an de zile. Nu stiu de ce, asa a fost sa fie. Dar asta nu inseamna ca nu-mi amintesc aproape fiecare intalnire pe care am avut-o, cu toate ca au fost, cred, sute de intalniri. M-am uitat la pozele existente pe internet si cu chiu cu vai am gasit una in care zambea. Si zambea atat de frumos!
Chiar nu ma simt in stare sa scriu acum despre el, cu toate ca am foarte multe amintiri de povestit. Poate o voi face mai tarziu, sau poate maine, cand imi va fi mai usor sa-mi amintesc. Deocamdata am in cap un vid enorm si chiar nu vreau sa scriu in aceasta stare. Vreau doar sa scriu "Sa-l odihneasca Dumnezeu in pace!". Sper ca asa va fi!

O noua lupta cu ungurii...

Se spune ca, indiferent cat de multe diferente ar fi intre noi si ei, un razboi cu ungurii nu poate fi evitat. De ce? Raspunsul este unul clar si vizibil cu ochiul liber! Am citit candva o carte, nici nu mai stiu cum se numeste, in care era vorba despre romani si unguri. La nivel mediu, nici o diferenta nu era intre noi! La nivel superior, insa, era cu totul altceva: era un razboi nevazut dar simtit pana la varsarea de sange. De-a lungul anilor, am vazut multe situatii si am citit despre si mai multe. Totul a plecat in 1990, in martie, cand la Targu Mures au murit si dintr-o parte, si din cealalta. Si acum oamenii sunt rusinati de ceea ce au trait! Nu le mai trebuie niciodata ceva similar. Cu toate astea, cineva o sa mai treaca prin asa ceva, pentru ca - la nivel de lideri - cu totii au cate ceva de impartit. Nu le mai ajunge sa fie romani si unguri care traiesc in Romania. Acum vor, cel putin unii dintre ei, ceva mai mult decat atat. Vor sa detina puterea, vor sa aiba suprematia. Daca stai de vorba cu nea Ion si cu Csabi baci, nici macar nu si stii care e romanul si care ungurul daca nu s-ar diferentia limbajul pe care il folosesc. Dar ei impreuna merg la munca de la fabrica, impreuna stau la masa si impreuna merg dupa amiaza sa are campul. Si impreuna mananca ceapa si painea cu slanina taiata fie de unul, fie de altul. Aia e la fel! Are acelasi gust, aceeasi culoare, si e cam la fel de groasa! A fost un macelar sau altul, mai putin conteaza.
Ce vor romanii? Sa fie lasati in pace sa traiasca asa cum pot, de pe-o zi pe alta, sau mai bine, fiecare cum a stiut sa se descurce. Sa munceasca, mai exact! Ungurii ce vor? Si ei la fel, sa munceasca si sa aiba tot ce le trebuie. Sa nu va ganditi la cine stie ce, ca ungurii care traiesc in Ardeal nu sunt din Budapesta! Si chiar daca ar fi, nu stiu de ce am spune ca sunt mai presus de noi, romanii. Romanii din Ardeal ce vor? Pai, cam acelasi lucru: sa aiba un loc de munca, sa aiba ce invata, ce citi, ce vizita, ce viziona... A, si sa fie pace cu ungurii! Aia inca nu au uitat (ma rog, cel putin persoanele mai in varsta) ca au purtat un razboi cu ungurii. Si a fost u razboi inutil, din care au avut de pierdut si unii si altii. Cei mai tineri, insa, au pierdut notiunea de razboi. Nu au avut-o niciodata si nu au perpetuat o stare de fapt care a pecetluit trecutul bunicilor lor.
Nu stiu de ce ascultam cu urechile ciulite sa vorbeasca politicienii; poate pentru ca, la urma urmei ei sunt cei care iau masuri drastrice. Dar, fara noi, fara sustinerea noastra, nu stiu ce anume ar putea face. Fireste ca sunt si printre romani, si printre unguri persoane care au alta parere. Este absolut normal sa fie asa. Dar, atata vreme cat nu are cine sa ii asculte sau sa "vorbeasca" in numele lor, lucrurile vor ramane asa cum sunt la ora actuala. Va amintiti vremurile cand ne aflam cu totii de aceeaasi parte a baricadei? Era bine atunci? Impotriva cui luptam si ce forte? Intotdeauna am fost vecini; nu mereu prieteni, dar intotdeauna vecini. Iar cand ai niste vecini care vor sa te doboare, vei sfarsi in aceeasi barca cu ei. Adica, fie vom fi cu totii impreuna, fie vom disparea cu totii. Oare ce ar fi mai bine sa facem? Cine are un raspuns, oricare ar fi el, este invitat sa mi-l lase. Poate asa imi voi deschide si eu ochii si voi constata ca am trait intr-o lume paralela! Sau poate nu....

Abandonul trecutului sau felul de a ... nu fi

Mi-am promis ca nu voi repeta abandonul trecutului; si nu ma refer strict la lucrurile personale. Ma gandesc doar la felul in care mi-am petrecut viata muncind si la ce fel de munca am facut. Este exact ce mi-am dorit sa fac, dar am procedat de prea multe ori la repezeala. Am fost stapanita de ideea "eu-lui" si nu am procedat corect. Cred ca ar fi trebuit sa fie altfel, sa ma comport cu mai multa decenta, fara sa ma gandesc atat de mult la ce trebuie sau nu trebuie facut. Am procedat mereu la repezeala, ca si cand ar fi trecut o zi si o noapte si ar fi trebuit sa nu mai am timp pentru altceva. Cam asta a fost viata mea de pana acum, dar promit ca lucrurile s-au schimbat deja. Nu vreau sa par pesimista, pentru ca, sincer, nu sunt. Incerc doar sa vad unde si ce anume am gresit. Si o spun fara nici un fel de regret, nu am gresit in viata mea particulara - am facut-o in viata profesionala. Cu toate astea, nu-mi pare rau nici o fractiune de secunda. A fost sansa vietii mele de a face o analiza profesionala a activitatii mele. A fost sansa mea sa vad ce si unde am gresit. Si acum stiu. E bine ca am ajuns la performanta asta, chiar daca o fac dupa atatia ani in care am lucrat ca jurnalist. Ce inseamna sa fii jurnalist? Pai, iaca ce spune wikipedia:
"Un jurnalist este o persoană implicată în activitatea literară sau publicistică din jurul unei apariții periodice (publicație sau, prin extensiune, transmisiune prin televiziune, radio, Internet ș.a.). Jurnalistul, atunci când în discuție este o persoană afiliată unei publicații (ziar, revistă ș.a.), mai este numit gazetar sau ziarist. Pentru realizarea de materiale care presupun interacțiunea cu alte persoane (reportaje, interviuri), jurnalistul delegat se numește reporter. Uneori, asistenții tehnici (fotografi, operatori, microfoniști ș.a.) ai unui reporter sunt numiți tot jurnaliști.
La origine, sensul cuvântului „jurnalist” avea același înțeles cu termenii „gazetar” sau „ziarist”, dar și-a extins semnificația în ultimii ani drept consecință a evoluției similare a cuvântului englezesc, journalist. În plus, în limba engleză cuvântul acoperă și înțelesul cuvântului critic din română; de exemplu, sintagma music journalist se traduce drept „critic de muzica”.
Totalitatea activităților specifice și a competențelor de care dă dovadă un jurnalist în acest sens poartă denumirea de jurnalism."
Sec si fara substanta, asa arata pentru mine definitia data de wikipedia. Poate ma insel dar nu cred, cel putin nu cu definitiile din ultimii ani. In fine, m-am invatat minte. Stiu ce am de facut, sper sa va conving si pe voi ca am procedat corect.
Pana una-alta, ar trebui sa va spun se anume am de gand sa fac, dar nici partea asta nu ma caracterizeaza! Asa ca o sa va dau posibilitatea de a afla in timp, in foarte scurt timp, promit! De asemenea, va asigur ca nu o sa ma gasiti in definitia pe care v-am scris-o mai sus! O zi frumoasa va doresc! Zambiti!

In asteptarea eu-lui

De mai bine de o luna de zile astept sa ma trezesc si sa merg mai departe spre alte zari. Si a trecut timpul, a tot trecut fara sa simt ca se intampla ceva. Intr-un tarziu a venit ziua mea! Buna zi a fost, asa ca de atunci incoace simt ca vreau sa fac multe lucruri. Si stiu ca vreau sa le fac si sunt dispusa la multe lucruri. Ce as vrea sa fac cel mai mult? Pai cred ca mi-ar placea tare mult sa calatoresc. As vrea, de exemplu, sa vizitez Canada. Bine, in orice parte m-as orienta, ma gandesc in primul rand la oamenii pe care i-as intalni acolo. Si mi-as dori foarte mult sa ajung in Canada sa-mi vad finii. Asta cu atat mai mult cu cat stiu deja ca ei nu vor ajunge acasa anul asta. Mai putin doi din cei trei copii ai lor, care vin la vara la Constanta. Dar asta nu se pune la socoteala! As vrea sa vizitez multe continente, multe tari, multe orase. Daca as avea bani, nu stiu daca mi-ar ajunge timpul sa vizitez toata lumea, asa cum mi-as dori eu sa o fac. Trecand peste tarile pe care le-am vazut dar as vrea sa le mai vizitez cel putin o data, si aici ma refer la Suedia, Franta, Olanda, Ungaria, Bulgaria si USA, imi raman mult alte zari ale lumii pe care mi-as dori sa le vad macar o data in viata. Cred ca cel mai mult as vrea sa vizitez Portugalia. Am calatorit candva cu trenul cu vreo patru portugheze si mi-au placut tare mult, nu atat fizic, cat comportamental. Iar prietenii mei au vizitat Portugalia cativa ani la rand si le-a placut atat de mult incat nu cred ca au bravat. Pur si simplu le-a placut foarte tare. Asadar, atunci cand voi fi mare (!?!), voi vizita lumea. Si, fireste o voi incepe cu Ungaria, tara in care am vazut doar putin din Capitala. Daca am noroc, o vizitez chiar anul acesta. Daca reusesc, am sa va informez si pe voi, fireste! Ce as mai vrea sa vad? Ei bine, trebuie sa recunosc faptul ca in Europa as vrea sa vad toate tarile. Dar toate, fara exceptie! Daca ar fi dupa mintea mea, as face inconjurul Europei intr-o vara intrega, si apoi inca o vara, si inca una! Apoi as alege sa vizitez Australia si Noua Zeelanda. Mai dupa aceea. mi-ar placea sa merg putin in America de Sus, unde ar trebui sa stau cel putin un an de zile. Poate voi reusi sa ajung dupa ce ma voi pensiona, daca mai prind anii aia si voi fi sanatoasa!
Phi, ce m-am mai distrat! Ce multe locuri am vrut sa vad si mi-am imaginat ca le vizitez!
Trecand peste toate aceste asteptari vrute si nevrute, raman cu impresia viitorului si cu neprevazutul. Promit ca, indiferent unde voi ajunge, voi continua sa postez. Pana una alta, ma pregatesc sa plec spre treaba mea de zi cu zi. Sa aveti o zi buna, insorita si plina de frumusete.