Dupa cum am povestit, am strabatut drumul din Italia spre Franta cu trenul rapid, iar mai apoi am traversat lacul Geneva (lacul Leman) la bordul unei ambarcatiuni. Am ajuns spre seara in statiunea franceza si, din intamplare, pentru ca nu pot sa spun altfel, am nimerit intr-o pizzerie detinuta de niste cetateni straini, probabil sirieni sau egipteni. Vorbeau destul de prost limba franceza, iar in primele momente nu am inteles aproape nimic din ceea ce spuneau - mie mi s-a parut chiar ca se certau, dar ulterior aveam sa constat ca acesta era limbajul lor si le era greu sa fie altfel. Intr-o prima faza oraselul, care nu are mai mult de opt mii de locuitori, mi s-a parut mic si m-am intrebat oare de ce il viziteaza atat de multa lume si ce anume are el de oferit turistilor. A doua zi am inceput sa inteleg si sa aflu istoria locului. Evianul este situat in sud-estul Frantei, in Rhone-Alpi si are o istorie turistica si economica veche.Se afla pe malul lacului Geneva (iar francezii ii spun lacul Leman), iar in departare se vad muntii inalti, pe alocuri acoperiti cu zapada. In ultimele sute de ani, orasul a fost vizitat de regii Angliei Eduard al VII-lea si George al V-lea, dar si de regele Egiptului Farouk si de multe celebritati ale 
vremii In imagine vedeti funicularul din statiune, pe care l-am descoperit in cea de-a doua zi, si cu care am facut legatura spre un loc care aduce aminte de o localitate de munte, cu case minunate, cu o herghelie de cai, unde se aflau foarte multi copii dornici sa invete sa calareasca si sa se comporte cu aceste animale minunate. De asemenea, in partea de sus a orasului se afla mai multe terenuri de tenis si parcuri, dar si un loc special amenajat din care poti admira lacul si partea elvetiana a acestuia. Asta ca sa nu mai vorbesc de vilele din zona, care - prin amplasamentul lor si prin maretia constructiilor - par desprinse din alta poveste. 
Din pacate, nu pot expune toate pozele pe care le-am facut. 
Insa asa arata lacul, plin de salupe scumpe, toate private si asa arata gara din Evian, gara care face legatura cu Geneva. 
Oraselul este considerat de catre europeni drept unul de inalta clasa, asta si pentru ca faimoasele ape Evian, care se extrag din aceste locuri si sunt imbuteliate aici, sunt cunoscute inca de la inceputul anilor 1800. Pe de alta parte, atat de multa lume buna s-a bucurat de vacante in acest lor incat nu se putea sa nu aiba un renume atat de puternic. In cea de-a doua zi ne-am hotarat sa vizitam cat mai multe din acest oras, sa ne plimbam pe faleza si sa admiram partea elevetiana a orasului. Ne-au incantat sutele de ambarcatiuni particulare amplasate in port, hotelurile vechi si bisericile din zona dar si Cazinoul in fata caruia erau parcate zeci de masini straine, foarte scumpe. Nu sunt eu o priceputa intr-ale marcilor auto, dar am vazut masini rare, cum ar fi Lamborghini, Porshe, LaFerrari, Bugatti Veyron etc. Adica in acest cazino isi pun la bataie banii o gramada de oameni extrem de avuti. Oraselul are foarte multe magazine, cofetarii si patiserii, cafenele care au preturi mari. Cu exceptia brutariilor si cafenelelor, magazinele sunt inchise la ora pranzului si se redeschid dupa amiaza. Lumea este extrem de amabila, zambitoare si cu chef de vorba. Nu am intalnit oameni tristi si nu cred ca acele locuri ar admite astfel de persoane. Nu mi s-a parut a fi un oras foarte vesel, nimeni nu radea cu gura pana la urechi (asa cum vazusem pe feribot), nimeni nu deranja pe nimeni. Fiecare isi vedea de vacanta sa si incerca sa isi concretizeze idealurile. Prin oras ne-am plimbat destul de mult si am vazut inclusiv liceul Anna de Noailles. 
Dupa nume ati spune ca este o persoana din Franta, care a facut cine stie ce la viata ei. Ei, bine, asa am crezut si eu pana cand am inceput sa citesc si sa aflu cine a fost aceasta persoana. Pentru cei care nu stiu, si tind sa cred ca nu foarte multi dintre cititorii mei stiu acest lucru, Anna de Noailles este pe jumatate romanca, dupa tata. Se numea Anna Brancoveanu si s-a nascut in Franta; a fost una dintre poetele Belle Epoque. Contemporanii sai celebri, cum ar fi Marcel Proust si Joseph Reinach i-ar fi spus, la un moment dat, "Madam, in Franta sunt numai trei miracole, Jeanne D'Arc, raul Marne si d-voastra". Din pacate, romanii nu prea au auzit de aceasta poeta, in primul rand deoarece ea s-a considerat a fi mereu o frantuzoaica recunoscuta de toata lumea si mult prea putin romanca. Cu toate acestea, este inmormantata la Paris, langa o alta romanca celebra, Martha Bibescu! Cam asa arata liceul care ii poarta numele si despre care am crezut intr-o prima faza ca este un ... castel! 
Nici nu-ti puteai imagina altceva trecand pe langa o cladire cu atat de multe turnulete. Am descoperit, intr-un loc destul de ascuns, o pancarta pe care scria ca este vorba despre un liceu!! Este la fel si in cazul scolii generale din localitate. Aceasta se afla chiar langa hotelul nostru dar daca nu ma trezeam devreme intr-o dimineata ca sa vad copiii adusi la scoala de parintii lor, habar nu aveam ce cladire este. Dar, repet, este o localitate cu doar cateva mii de oameni, iar acestia stiu cu totii ce cladiri sunt in orasul lor! Pentru ca tot ne aflam in Evian, a trebuit sa mergem pana in fata sediului acestor ape minerale. Nu era lume prin fata, parea o cladire oarecare, in schimb am vazut 
angajati care lucrau in fata calculatoarelor. 
Trebuie sa vedeti biserica si o vedere din centru statiunii - sunt imagini care mi-au placut foarte mult si, atunci cand le revad, am senzatia ca sunt din nou acolo. Iar acest lucru este minunat! Din pacate, vremea nu a tinut tot timpul cu turistii. A si plouat un pic, a fost si destul de rece pentru inceputul lunii iunie. Dar una peste alta, au foat cateva zile minunate, in care am simtit gustul unei Frante aflate in vacanta. Nimeni nu era ganditor, nimeni nu era preocupat de altceva decat de zilele de vacanta care trebuie petrecute cat mai frumos. A, sa nu uit. Dupa cum mentionam, feribotul era plin de oameni dintre care prea putini turisti. cei mai multi dintre calatorii de pe feribot nu aveau bagaje, care sa le ateste statutul de vizitatori ai zonei. Asa am dedus, iar ulterior mi s-a confirmat acest lucru,. ca cei mai multi dintre locuitorii din Evian pleaca dimineata spre Lausanne sau spre alte orase din Elvetia, unde lucreaza si sunt platiti foarte bine (eu ma gandesc doar la diferentele de pret pe care le-am descoperit intre Franta si Elvetia! Ceea ce nu inseamna ca in Franta erau preturi mici, ci ca in Elvetia sunt preturi foarte mari!). Dar oamenii mi s-au parut foarte draguiti in ambele tari. Si nu vreau sa mai spuna cineva ca "te trateaza altfel daca esti roman"! Nu, pe toti vizitatorii ii trateaza la fel. Pentru ei este important sa fii un om normal si .... cam atat. Mentionez ca nu am vazut nici un cersetor, ca nu am vazut nici o persoana ponosit imbracata, ca ... m-am aflat in doua tari civilizate. Pardon, in trei, desi in Italia am vazut multi cersetori si multa lume rau famata. As fi vrut sa povestesc mult mai multe, despre orasul in sine, despre toate cladirile pe care le-am vizitat si despre oamenii pe care i-am intalnit. Dar cred ca este destul pentru astazi. Revin in curand!
vremii In imagine vedeti funicularul din statiune, pe care l-am descoperit in cea de-a doua zi, si cu care am facut legatura spre un loc care aduce aminte de o localitate de munte, cu case minunate, cu o herghelie de cai, unde se aflau foarte multi copii dornici sa invete sa calareasca si sa se comporte cu aceste animale minunate. De asemenea, in partea de sus a orasului se afla mai multe terenuri de tenis si parcuri, dar si un loc special amenajat din care poti admira lacul si partea elvetiana a acestuia. Asta ca sa nu mai vorbesc de vilele din zona, care - prin amplasamentul lor si prin maretia constructiilor - par desprinse din alta poveste. Din pacate, nu pot expune toate pozele pe care le-am facut. Insa asa arata lacul, plin de salupe scumpe, toate private si asa arata gara din Evian, gara care face legatura cu Geneva. Oraselul este considerat de catre europeni drept unul de inalta clasa, asta si pentru ca faimoasele ape Evian, care se extrag din aceste locuri si sunt imbuteliate aici, sunt cunoscute inca de la inceputul anilor 1800. Pe de alta parte, atat de multa lume buna s-a bucurat de vacante in acest lor incat nu se putea sa nu aiba un renume atat de puternic. In cea de-a doua zi ne-am hotarat sa vizitam cat mai multe din acest oras, sa ne plimbam pe faleza si sa admiram partea elevetiana a orasului. Ne-au incantat sutele de ambarcatiuni particulare amplasate in port, hotelurile vechi si bisericile din zona dar si Cazinoul in fata caruia erau parcate zeci de masini straine, foarte scumpe. Nu sunt eu o priceputa intr-ale marcilor auto, dar am vazut masini rare, cum ar fi Lamborghini, Porshe, LaFerrari, Bugatti Veyron etc. Adica in acest cazino isi pun la bataie banii o gramada de oameni extrem de avuti. Oraselul are foarte multe magazine, cofetarii si patiserii, cafenele care au preturi mari. Cu exceptia brutariilor si cafenelelor, magazinele sunt inchise la ora pranzului si se redeschid dupa amiaza. Lumea este extrem de amabila, zambitoare si cu chef de vorba. Nu am intalnit oameni tristi si nu cred ca acele locuri ar admite astfel de persoane. Nu mi s-a parut a fi un oras foarte vesel, nimeni nu radea cu gura pana la urechi (asa cum vazusem pe feribot), nimeni nu deranja pe nimeni. Fiecare isi vedea de vacanta sa si incerca sa isi concretizeze idealurile. Prin oras ne-am plimbat destul de mult si am vazut inclusiv liceul Anna de Noailles. Dupa nume ati spune ca este o persoana din Franta, care a facut cine stie ce la viata ei. Ei, bine, asa am crezut si eu pana cand am inceput sa citesc si sa aflu cine a fost aceasta persoana. Pentru cei care nu stiu, si tind sa cred ca nu foarte multi dintre cititorii mei stiu acest lucru, Anna de Noailles este pe jumatate romanca, dupa tata. Se numea Anna Brancoveanu si s-a nascut in Franta; a fost una dintre poetele Belle Epoque. Contemporanii sai celebri, cum ar fi Marcel Proust si Joseph Reinach i-ar fi spus, la un moment dat, "Madam, in Franta sunt numai trei miracole, Jeanne D'Arc, raul Marne si d-voastra". Din pacate, romanii nu prea au auzit de aceasta poeta, in primul rand deoarece ea s-a considerat a fi mereu o frantuzoaica recunoscuta de toata lumea si mult prea putin romanca. Cu toate acestea, este inmormantata la Paris, langa o alta romanca celebra, Martha Bibescu! Cam asa arata liceul care ii poarta numele si despre care am crezut intr-o prima faza ca este un ... castel! Nici nu-ti puteai imagina altceva trecand pe langa o cladire cu atat de multe turnulete. Am descoperit, intr-un loc destul de ascuns, o pancarta pe care scria ca este vorba despre un liceu!! Este la fel si in cazul scolii generale din localitate. Aceasta se afla chiar langa hotelul nostru dar daca nu ma trezeam devreme intr-o dimineata ca sa vad copiii adusi la scoala de parintii lor, habar nu aveam ce cladire este. Dar, repet, este o localitate cu doar cateva mii de oameni, iar acestia stiu cu totii ce cladiri sunt in orasul lor! Pentru ca tot ne aflam in Evian, a trebuit sa mergem pana in fata sediului acestor ape minerale. Nu era lume prin fata, parea o cladire oarecare, in schimb am vazut angajati care lucrau in fata calculatoarelor. Trebuie sa vedeti biserica si o vedere din centru statiunii - sunt imagini care mi-au placut foarte mult si, atunci cand le revad, am senzatia ca sunt din nou acolo. Iar acest lucru este minunat! Din pacate, vremea nu a tinut tot timpul cu turistii. A si plouat un pic, a fost si destul de rece pentru inceputul lunii iunie. Dar una peste alta, au foat cateva zile minunate, in care am simtit gustul unei Frante aflate in vacanta. Nimeni nu era ganditor, nimeni nu era preocupat de altceva decat de zilele de vacanta care trebuie petrecute cat mai frumos. A, sa nu uit. Dupa cum mentionam, feribotul era plin de oameni dintre care prea putini turisti. cei mai multi dintre calatorii de pe feribot nu aveau bagaje, care sa le ateste statutul de vizitatori ai zonei. Asa am dedus, iar ulterior mi s-a confirmat acest lucru,. ca cei mai multi dintre locuitorii din Evian pleaca dimineata spre Lausanne sau spre alte orase din Elvetia, unde lucreaza si sunt platiti foarte bine (eu ma gandesc doar la diferentele de pret pe care le-am descoperit intre Franta si Elvetia! Ceea ce nu inseamna ca in Franta erau preturi mici, ci ca in Elvetia sunt preturi foarte mari!). Dar oamenii mi s-au parut foarte draguiti in ambele tari. Si nu vreau sa mai spuna cineva ca "te trateaza altfel daca esti roman"! Nu, pe toti vizitatorii ii trateaza la fel. Pentru ei este important sa fii un om normal si .... cam atat. Mentionez ca nu am vazut nici un cersetor, ca nu am vazut nici o persoana ponosit imbracata, ca ... m-am aflat in doua tari civilizate. Pardon, in trei, desi in Italia am vazut multi cersetori si multa lume rau famata. As fi vrut sa povestesc mult mai multe, despre orasul in sine, despre toate cladirile pe care le-am vizitat si despre oamenii pe care i-am intalnit. Dar cred ca este destul pentru astazi. Revin in curand! 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu