In urma cu 10 ani, am urmat un curs de perfectionare in managementul unei redactii de ziar; trainingul, organizat de International Institute for Journalism din Germania s-a desfasurat la Sofia, Bulgaria. Timp de doua saptamani, pe langa urmarea cursurilor, am descoperit si Sofia. Inca de la intrarea in oras, dinspre aeroport, am trait un sentiment ciudat de intoarcere in timp. Blocurile gri m-au dus cu gandul la Bucurestiul anilor 80. Erau parca trase la indigo. Soselele erau groaznice. In oras, insa, am vazut biserici fastuoase, cladiri impresionante, magazine dragute, dar si multa, prea multa saracie. Cazarea pentru o noapte la un hotel de 4 stele, cum fuseseram noi, cursantii, cazati costa cat salariu mediu pe economie. In Sofia se auzeau frecvent impuscaturi, iar iesirea pe strada dupa ce se intuneca era o adevarata aventura. Asta nu ne-a impiedicat sa iesim seara de seara si sa ne infruptam cu mancaruri traditionale, care se aduceau in niste portii uriase; iar bulgarii, ei bine, cel putin cei cu care ne-am intalnit, erau deosebiti. Cam astea erau, in linii foarte largi, amintirile mele despre Bulgaria. Desi conationalii mei, multi dintre ei, au facut un obicei din a-si petrece vacantele sau a face periodic cumparaturi de dincolo de granita, pe mine nu m-a atras nici ideea de a merge pe litoralul bulgaresc, nici de a-mi umple frigiderul cu branza bulgareasca. Nu aveam nici o idee preconceputa, insa pur si simplu nu mi se ivise ocazia, desi imi propusesem de multa vreme sa ajung la Balcic. Si, recent, intr-o duminica splendida de sfarsit de august, ne-am hotarat (cu familia) sa dam o fuga pana la Dalboka sa mancam midii. Inteleapta decizie!
Aproape de ora pranzului ne-am imbarcat in masina si am pornit spre Vama Veche. Aglomeratie pe sosea, dar dupa ce am trecut vama, lucrurile s-au calmat brusc. Dupa ce am platit rovigneta 3 euro, ne-am indreptat spre Durankulac, prima localitate bulgareasca de dupa vama. Drumul, vai mama lui, mi-a reamintit de drumurile din Ardeal imediat dupa 1990. Dar totul a palit in momentul in care am ajuns in parcarea crescatoriei de midii de la Dalboka. De sus, aveai impresia ca drumul duce direct in mare - o mare de o culoare fantastica, parca nu era vorba despre Marea noastra Neagra. Era o mare cu zeci de nuante de albastru - voi posta o poza .
Si maine este o zi, in care voi continua sa povestesc aventura mea bulgareasca - o aventura care m-a fascinat si m-a facut sa inteleg de ce bulgarii sunt mai destepti decat noi, romanii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu