Sunt atat de dezamagita, incat imi gasesc foarte greu cuvintele pentru a reda starea de spirit pe care o am. Am aflat rezultatele finale ale referendumului de la Constanta. Doar 43% dintre locuitorii judetului Constanta - daca admitem ca mai exista 780.000 de locuitori, cat erau in 2002, la ultimul recensamant, au catadicsit sa se prezinte la sectiile de votare pentru a-si exprima dreptul constitutional la vot. (Datele oficiale ale recensamantului din 2011 nu sunt inca validate de catre Institutul National de Statistica, insa, potrivit mass-media, am ramas mai putin de 690.000 de constanteni, ceea ce ridica procentul de participare la referendum la peste 51%). Cei care au ales sa nu voteze, nu au inteles nimic din acest drept obtinut prin sacrificii umane considerabile la revolutia din '89- ar fi putut amenda, pur si simplu, actul democratic, punand stampila acolo unde doreau ei, potrivit convingerilor launtrice.
Asta nu au vrut sa inteleaga romanii, in marea lor majoritate, ca nu prin neprezentarea la vot amendeaza clasa politica, ci prin modul in care pun stampila. Prin neprezentare permit doar fraudarea alegerilor.
Cred ca am ajuns, ca si popor, tributarul expresiei frantuzesti je m'en fiche. (Stiti ce m-a frapat "la maxim" cum spun initiatii! (:)). Ca notiunea de jemanfisism a intrart in vocabularul limbii romane - ca sa nu ne mai stresam cu traduceri! )
Ideea este ca am ajuns, ca si popor, atat de indiferenti, incat ne poate anunta NASA ca maine se va prabusi un satelit asupra noastra, iar singura salvare pentru noi ar fi sa votam desfiintarea Mafiei si a coruptiei din Romania, pentru ca Dumnezeu sa deturneze corpul ceresc din traiectoria lui spre Pamant, iar noua ne va fi lene sa mergem sa ne exprimam dreptul la vot! Este incredibil cat de mult rau au putut face politicienii in zalnica lor incercare de a ne face sa credem ca ei sunt buni, iar ceilalti (opozanti ai lor) sunt rai. Ne-au determinat ca popor sa ne pierdem increderea in tot si in toate. De aceea, clasa politica a devenit doar un subiect de glume bune sau nesarate. Dar tot glume se cheama, si ii stirbesc lui Bula din notorietate.
"Un individ e nevoit sa opreasca masina datorita unei congestii de trafic.
Deodata, cineva ii bate in geam:
"Ce s-a intamplat?"
"Teroristii i-au rapit pe cei 322 de parlamentari si cer 10 milioane de dolari rascumparare.
Altfel ameninta ca ii vor stropi cu benzina si le vor da foc.
Acum mergem din masina in masina si facem o cheta."
"Bine" - zice omul din masina. "Si cat da fiecare?"
"Cam 5 litri..."
luni, 7 noiembrie 2011
sâmbătă, 5 noiembrie 2011
marți, 1 noiembrie 2011
Romania, intre Kafka si Caragiale
"Cauza dezastrului în care a căzut țara este numai - da, numai, nenorocita politică ce o fac partidele și bărbații noștri de stat, de patruzeci de ani încoace.” - Va suna cunoscuta aceasta fraza? Vi se pare actuala si corecta? Ei , bine, a fost scrisa in urma cu peste 100 de ani, de nemuritorul Ion Luca Caragiale. Am convingerea ferma ca, daca as trai inca 100 de ani de acum incolo (ceea ce este imposibil si nici macar nu-mi doresc), scrierile lui Caragiale vor fi la fel de actuale. Nu detaliez mai mult deoarece orice novice l-a studiat la scoala pe Caragiale si i-a inteles foarte clar mesajul. Caragiale a luat in deradere latura neserioasa a romanului (nu generalizez, sa fiu bine inteleasa!), dorinta lui de a nu lasa ciolanul din mana, inclinatia spre arivism si "pupat seful in dos", spre PCR (pile, cunostinte, relatii) etc. Orice strain si-ar dori sa ne cunoasca ar trebui doar sa citeasca opera lui Caragiale. In ceea ce priveste starea natiunii, aici trebuie sa il aduc in atentie pe Kafka si celebrul sau "Procesul" (accentueza incertitudinea!). Daca ati citit Kafka si Caragiale, aveti imaginea globala, "tradusa" a ceea ce suntem si a ceea ce traim.
De unde mi-a venit ideea asta? Simplu, de la fratii nostri secuii, care nu mai vor sa traiasca in Harghita si Covasna, ci vor in Tinutul Secuiesc. Nu de capul lor au gandit aceasta transformare, ci indemnati si condusi de cel care a dat startul revolutiei de la Timisoara, nimeni altul decat preotul Laszlo Tokes - vicepresedinte al Parlamentului European, cel care a devenit președinte al Consiliului Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic, un consiliu multinațional care coordonează acțiuni maghiare pentru autonomie în Slovacia, Croația, Serbia, Ucraina, România (deci în Bazinul Panonic, Bazinul Carpatic și Ucraina subcarpatică).
Se va concretiza acest lucru vreodata? Depinde de numerosi factori, interni si externi. Dinspre partea "inchinarii" interne, nu m-ar mira foarte mult sa se concretizeze, avand in vedere ca "barbatii" nostri politici sunt cei descrisi de catre Caragiale. Cat despre sustinerea occidentului, aici nu prea am dubii. Parlamentul European il sustine pe Tokes, printul Charles promoveaza Transilvania (nu Romania in ansamblul ei, Soros este inca foarte potent financiar etc.). Chiar, ati vazut reportajele ample din presa britanica (atat ziare, cat si TV) extrem de favorabile tarii noastre? Dar pe cele din Italia si Franta? Oare ce le-a venit? Credeti ca dintr-o data s-au indragostit de Romania noastra? Stiti bancul cu "nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele?"
Cititi si retinti; "Un soarece alergat de o pisica intra innebunit intr-un grajd. Da aici de o vaca:
- Vaco, vaco, ajuta-ma, ascunde-ma repede, te rog !
- Unde sa te ascund ma soarece?
Ii vine vacii o idee si se balega pe soarece. Intra pisica:
- Vaco, zi-mi repede unde e nenorocitul ala de soarece !
- Nu am vazut nici un soarece dar daca vrei uita-te si tu p-aici.
Se uita pisica prin zona si vede codita soricelului iesind din gramada de balega. Trage de ea si scoate afara soricelul.
Morala 1: Nu oricine te baga in rahat iti vrea raul.
Morala 2: Nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele."
Iar eu stau acum si ma intreb: ce-i cu atata bunavointa pe capul alor straini?
De unde mi-a venit ideea asta? Simplu, de la fratii nostri secuii, care nu mai vor sa traiasca in Harghita si Covasna, ci vor in Tinutul Secuiesc. Nu de capul lor au gandit aceasta transformare, ci indemnati si condusi de cel care a dat startul revolutiei de la Timisoara, nimeni altul decat preotul Laszlo Tokes - vicepresedinte al Parlamentului European, cel care a devenit președinte al Consiliului Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic, un consiliu multinațional care coordonează acțiuni maghiare pentru autonomie în Slovacia, Croația, Serbia, Ucraina, România (deci în Bazinul Panonic, Bazinul Carpatic și Ucraina subcarpatică).
Se va concretiza acest lucru vreodata? Depinde de numerosi factori, interni si externi. Dinspre partea "inchinarii" interne, nu m-ar mira foarte mult sa se concretizeze, avand in vedere ca "barbatii" nostri politici sunt cei descrisi de catre Caragiale. Cat despre sustinerea occidentului, aici nu prea am dubii. Parlamentul European il sustine pe Tokes, printul Charles promoveaza Transilvania (nu Romania in ansamblul ei, Soros este inca foarte potent financiar etc.). Chiar, ati vazut reportajele ample din presa britanica (atat ziare, cat si TV) extrem de favorabile tarii noastre? Dar pe cele din Italia si Franta? Oare ce le-a venit? Credeti ca dintr-o data s-au indragostit de Romania noastra? Stiti bancul cu "nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele?"
Cititi si retinti; "Un soarece alergat de o pisica intra innebunit intr-un grajd. Da aici de o vaca:
- Vaco, vaco, ajuta-ma, ascunde-ma repede, te rog !
- Unde sa te ascund ma soarece?
Ii vine vacii o idee si se balega pe soarece. Intra pisica:
- Vaco, zi-mi repede unde e nenorocitul ala de soarece !
- Nu am vazut nici un soarece dar daca vrei uita-te si tu p-aici.
Se uita pisica prin zona si vede codita soricelului iesind din gramada de balega. Trage de ea si scoate afara soricelul.
Morala 1: Nu oricine te baga in rahat iti vrea raul.
Morala 2: Nu oricine te scoate din rahat iti vrea binele."
Iar eu stau acum si ma intreb: ce-i cu atata bunavointa pe capul alor straini?
joi, 27 octombrie 2011
De la Giordano Bruno la Funes
Deunazi citeam niste fragmente dintr-un interviu acordat ziarului Vaticanului de astronomul sef al Vaticanului (chiar, stiati ca Vaticanul are un astronom sef?), Jose Gabriel Funes. Si nenea acesta spunea clar si raspicat ca "putem vorbi despre frati extraterestrii ca parte a creatiei lui Dumnezeu". Nu este pentru prima data in ultima perioada cand, prin vocea lui Funes, Vaticanul aduce in atentie viata extraterestra. Iar mintea mea a inceput sa lucreze frenetic. Mi-am amintit cat de mult m-a marcat, copil fiind, cand am citit despre viata si scrierile lui Giordano Bruno si cand am aflat ca a fost ars pe rug pentru simplul (acum simplu) motiv ca a sustinut ca universul este infinit si contine un numar infinit de lumi populate de fiinte inteligente. In anul 1600!!! Mie mi se parea absolut firesc sa fie asa cum sustinea Giordano Bruno - numai un arogant isi poate imagina ca suntem singuri intr-un univers infinit. Acum stim ca universul este infinit, studiem la scoala acest lucru. Dar Bruno a fost acuzat de erezie si de blasfemie si ars pe rug. Si nu era vreun filozof oarecare, ci era preot - un preot care si-a dedicat intreaga viata studiului!
Dar sa revin la declaratia lui Funes -dupa ce a fost publicata, forumurile s-au umplut imediat de comentarii, care mai de care mai nastrusnice, au reinviat polemicile pe teme religioase, este sau nu Dumnezeu Creatorul, cum sunt extraterestrii, daca oamenii sunt facuti dupa chipul si asemanarea Domnului etc.. Nu vreau sa comentez pe marginea acestui subiect deoarece eu am propriile mele convingeri launtrice, pe care le consider deocamdata intime si destul de greu de ingurgitat de alte persoane cu care nu ma aflu pe aceeasi lungime de unda.
Si nu, declaratia lui Funes nu este in contradictie cu Biblia! Cine nu ma crede, sa citeasca CARTEA!
Mie, declaratia lui Funes mi-a conferit certitudinea ca, inclusiv Vaticanul (dupa NASA) pregateste omenirea pentru ADEVAR. Sunt ferm convinsa ca exista dovezi concludente ca nu suntem singuri in univers, ca exista civilizatii extraterestre inteligente (unele mai inteligente, altele mai putin inteligente decat omenirea), ca poate noi, pamantenii, suntem urmasii unor civilizatii martiene sau venusiene sau de pe o planeta din alt sistem solar. Deocamdata ni se ofera cu lingurita informatii , ni se inoculeaza ideea ca nu suntem singuri, ca traim intr-o interdependenta pe care nici macar nu o banuim cu "fratii nostri extraterestrii". Suntem pregatiti prin metoda "picatura chinezeasca". Da randament intotdeauna!
Dar sa revin la declaratia lui Funes -dupa ce a fost publicata, forumurile s-au umplut imediat de comentarii, care mai de care mai nastrusnice, au reinviat polemicile pe teme religioase, este sau nu Dumnezeu Creatorul, cum sunt extraterestrii, daca oamenii sunt facuti dupa chipul si asemanarea Domnului etc.. Nu vreau sa comentez pe marginea acestui subiect deoarece eu am propriile mele convingeri launtrice, pe care le consider deocamdata intime si destul de greu de ingurgitat de alte persoane cu care nu ma aflu pe aceeasi lungime de unda.
Si nu, declaratia lui Funes nu este in contradictie cu Biblia! Cine nu ma crede, sa citeasca CARTEA!
Mie, declaratia lui Funes mi-a conferit certitudinea ca, inclusiv Vaticanul (dupa NASA) pregateste omenirea pentru ADEVAR. Sunt ferm convinsa ca exista dovezi concludente ca nu suntem singuri in univers, ca exista civilizatii extraterestre inteligente (unele mai inteligente, altele mai putin inteligente decat omenirea), ca poate noi, pamantenii, suntem urmasii unor civilizatii martiene sau venusiene sau de pe o planeta din alt sistem solar. Deocamdata ni se ofera cu lingurita informatii , ni se inoculeaza ideea ca nu suntem singuri, ca traim intr-o interdependenta pe care nici macar nu o banuim cu "fratii nostri extraterestrii". Suntem pregatiti prin metoda "picatura chinezeasca". Da randament intotdeauna!
miercuri, 26 octombrie 2011
Nu mai vreau ghertoi in tara mea
Oamenii sunt de multe feluri; si nu ma refer la rasa ori la aspectul exterior. Frumusetea oamenilor este importanta numai pentru confortul propriu - este mai placut sa lucrezi cu o persoana draguta, care arata bine, are dintii albi si regulati, se preocupa de propria-i persoana - in fond, este o dovada de respect de sine, care este foarte important. Daca tu nu te respecti, cum sa te respecte cei din jurul tau?
Spuneam, insa, ca oameni sunt de multe feluri, prin prisma comportamentului lor, generat de o serie de factori, numerosi si variabili, in acelasi timp: educatie, anturaj, dorinta de evolutie spirituala.
Mereu m-am intrebat de ce unii oameni se limiteaza la ceea ce sunt si nu fac nici cel mai mic efort de a urca pe scara evolutiva (nu in sensul darwinian, nu sariti sa ma omorati cu pietre!). De ce se simt unii mai confortabil scuipand pe strada sau spargand seminte la scara blocului si barfindu-si vecinii care intra sau ies din bloc? De ce le place, oare, sa hahaiasca in gura mare si nu invata sa rada?! Pentru ca si rasul este o arta, iar felul in care rade un om il defineste intr-o masura mai mica sau mai mare.
Va veti intreba, probabil, ce rost are aceasta polologhie a mea si ce mi-o fi venit. N-oi fi dormit bine noaptea trecuta? Ba da, am dormit bine si chiar am adormit fericita. Mi-am petrecut seara asa cum astept cu nerabdare sa-mi petrec prima zi a anului, cu un concert de inalta tinuta. Nu vreau sa fac vreo comparatie intre Opera de la Viena si cea din Bucuresti, deoarece nu vreau sa-mi atrag oprobiul public, scopul meu este altul - desi la capitolul muzica nu stam rau deloc; ba, dimpotriva! Am stat in fata televizorului si m-am delectat cu un concert de mare clasa, organizat in cinstea Regelui Mihai. Regalisti sau republicani, cei care au urmarit concertul nu puteau decat sa fie fericiti ca avem o Opera desavarsita - ma refer atat la orchestra, la solisti, cat si la cladire (acustica este impresionanta, iar arhitectura minunata!).
Insa, pe langa reusita concertului m-a impresionat tinuta participantilor, discretia lor, eleganta doamnelor si a domnilor. Am realizat, pentru a n-a oara, ca se poate si altfel, ca in Romania noastra draga sunt milioane de oameni care sunt discreti si eleganti. Si nu ma refer la costumele Armani sau Gucci... Pot fi eleganti si in cioareci (cine nu stie ce sunt cioarecii, sa intrebe!) si opinci. Din pacate, acesti oameni sunt decenti si discreti, cu mult bun-simt si prefera sa nu iasa in fata prea mult. De aceea ne conduc niste oameni care numai de discretie si decenta nu dau dovada.
Iar acum m-am hotarat: nu mai vreau ghertoi in jurul meu. Nu mai vreau sa vad coji de seminte pe strada, nu mai vreau sa vad tigari sau pachete goale aruncate pe geamurile masinilor, nu mai vreau sa vad bataie pe locurile de parcare sau in trafic, generate de sicanari, nu mai vreau sa aud manele din nici o casa, apartament sau masina, nu mai vreau sa vad stiri manelizate (chipurile, mondene) la televizor. Vreau ca stirile sportive sa fie stiri sportive, nu elucubratiile zilnice ale lui Becali sau ale finului sau Borcea. Nu mai vreau voci ridicate si scandaluri nicaieri, cu atat mai putin in Parlament. Nu mai vreau agramati cu functii, nu mai vreau mojicie, nu mai vreau fitze de Dorobanti ridicate la rang de normalitate. Nu mai vreau sa fie facuta apologia operatiilor estetice, nu mai vreau fete siliconate devenite dintr-o data mari artiste carora implanturile le tin loc de calitati vocale (pentru cultura lor generala - nu ca ar avea asa ceva- la Hollywood nu se mai poarta implanturile de silicoane, au iesit din moda, acum se bate moneda pe naturalete si simplitate!). Nu mai vreau sa aud in jurul meu ca tiganii ne fac de rusine peste tot in lume - cand am fost la Roma, in avionul de intoarecere nu era nici macar un tigan, dar oricine putea vedea de la o posta ca uriasa coada formata la o anumita poarta este formata din romani. Imbranceli, voci ridicate, strigate, fiecare se comporta ca pe mosia sa, nu exista respect pentru cei din jur. NU mai vreau sa ne plangem permanent ca nu avem bani atata vreme cat romanii fumeaza si beau pe rupte. Mi se pare umilitor tratamentul de care beneficiaza pensionarii si bolnavii, care nu au bani pentru medicamente si pentru alte cheltuieli cotidiene, dar nu o sa-mi fie mila de cine stie ce intervievat in fata carciumii care, cu sticla de bere intr-o mana si cu tigara intre degetele ingalbenite de atata tutun se plange ca nu are ce sa puna pe masa copiilor. Mi-e mila, in schimb, de copiii lui!
Pana cand nu vom ajunge sa fim condusi de oameni decenti si discreti, de oameni onorabili si corecti, care sa reprezinte un exemplu pentru ceilalti, soarta noastra va fi pecetluita. Sper sa ne trezim mai repede, ca altfel murim cu speranta ca viitorul va fi mai bun.
Mi-a placut decenta mesajului Regelui Mihai I; m-a uns, insa, pe suflet ultima parte: "Nu vad Romania de astazi ca pe o mostenire de la parintii noștri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri!"
Haideti sa facem ceva pentru a schimba lucrurile. Lipsa de implicare echivaleaza cu complicitarea. Voi nu v-ati saturat ca Romania sa fie doar tara lor?
Spuneam, insa, ca oameni sunt de multe feluri, prin prisma comportamentului lor, generat de o serie de factori, numerosi si variabili, in acelasi timp: educatie, anturaj, dorinta de evolutie spirituala.
Mereu m-am intrebat de ce unii oameni se limiteaza la ceea ce sunt si nu fac nici cel mai mic efort de a urca pe scara evolutiva (nu in sensul darwinian, nu sariti sa ma omorati cu pietre!). De ce se simt unii mai confortabil scuipand pe strada sau spargand seminte la scara blocului si barfindu-si vecinii care intra sau ies din bloc? De ce le place, oare, sa hahaiasca in gura mare si nu invata sa rada?! Pentru ca si rasul este o arta, iar felul in care rade un om il defineste intr-o masura mai mica sau mai mare.
Va veti intreba, probabil, ce rost are aceasta polologhie a mea si ce mi-o fi venit. N-oi fi dormit bine noaptea trecuta? Ba da, am dormit bine si chiar am adormit fericita. Mi-am petrecut seara asa cum astept cu nerabdare sa-mi petrec prima zi a anului, cu un concert de inalta tinuta. Nu vreau sa fac vreo comparatie intre Opera de la Viena si cea din Bucuresti, deoarece nu vreau sa-mi atrag oprobiul public, scopul meu este altul - desi la capitolul muzica nu stam rau deloc; ba, dimpotriva! Am stat in fata televizorului si m-am delectat cu un concert de mare clasa, organizat in cinstea Regelui Mihai. Regalisti sau republicani, cei care au urmarit concertul nu puteau decat sa fie fericiti ca avem o Opera desavarsita - ma refer atat la orchestra, la solisti, cat si la cladire (acustica este impresionanta, iar arhitectura minunata!).
Insa, pe langa reusita concertului m-a impresionat tinuta participantilor, discretia lor, eleganta doamnelor si a domnilor. Am realizat, pentru a n-a oara, ca se poate si altfel, ca in Romania noastra draga sunt milioane de oameni care sunt discreti si eleganti. Si nu ma refer la costumele Armani sau Gucci... Pot fi eleganti si in cioareci (cine nu stie ce sunt cioarecii, sa intrebe!) si opinci. Din pacate, acesti oameni sunt decenti si discreti, cu mult bun-simt si prefera sa nu iasa in fata prea mult. De aceea ne conduc niste oameni care numai de discretie si decenta nu dau dovada.
Iar acum m-am hotarat: nu mai vreau ghertoi in jurul meu. Nu mai vreau sa vad coji de seminte pe strada, nu mai vreau sa vad tigari sau pachete goale aruncate pe geamurile masinilor, nu mai vreau sa vad bataie pe locurile de parcare sau in trafic, generate de sicanari, nu mai vreau sa aud manele din nici o casa, apartament sau masina, nu mai vreau sa vad stiri manelizate (chipurile, mondene) la televizor. Vreau ca stirile sportive sa fie stiri sportive, nu elucubratiile zilnice ale lui Becali sau ale finului sau Borcea. Nu mai vreau voci ridicate si scandaluri nicaieri, cu atat mai putin in Parlament. Nu mai vreau agramati cu functii, nu mai vreau mojicie, nu mai vreau fitze de Dorobanti ridicate la rang de normalitate. Nu mai vreau sa fie facuta apologia operatiilor estetice, nu mai vreau fete siliconate devenite dintr-o data mari artiste carora implanturile le tin loc de calitati vocale (pentru cultura lor generala - nu ca ar avea asa ceva- la Hollywood nu se mai poarta implanturile de silicoane, au iesit din moda, acum se bate moneda pe naturalete si simplitate!). Nu mai vreau sa aud in jurul meu ca tiganii ne fac de rusine peste tot in lume - cand am fost la Roma, in avionul de intoarecere nu era nici macar un tigan, dar oricine putea vedea de la o posta ca uriasa coada formata la o anumita poarta este formata din romani. Imbranceli, voci ridicate, strigate, fiecare se comporta ca pe mosia sa, nu exista respect pentru cei din jur. NU mai vreau sa ne plangem permanent ca nu avem bani atata vreme cat romanii fumeaza si beau pe rupte. Mi se pare umilitor tratamentul de care beneficiaza pensionarii si bolnavii, care nu au bani pentru medicamente si pentru alte cheltuieli cotidiene, dar nu o sa-mi fie mila de cine stie ce intervievat in fata carciumii care, cu sticla de bere intr-o mana si cu tigara intre degetele ingalbenite de atata tutun se plange ca nu are ce sa puna pe masa copiilor. Mi-e mila, in schimb, de copiii lui!
Pana cand nu vom ajunge sa fim condusi de oameni decenti si discreti, de oameni onorabili si corecti, care sa reprezinte un exemplu pentru ceilalti, soarta noastra va fi pecetluita. Sper sa ne trezim mai repede, ca altfel murim cu speranta ca viitorul va fi mai bun.
Mi-a placut decenta mesajului Regelui Mihai I; m-a uns, insa, pe suflet ultima parte: "Nu vad Romania de astazi ca pe o mostenire de la parintii noștri, ci ca pe o tara pe care am luat-o cu imprumut de la copiii nostri!"
Haideti sa facem ceva pentru a schimba lucrurile. Lipsa de implicare echivaleaza cu complicitarea. Voi nu v-ati saturat ca Romania sa fie doar tara lor?
luni, 24 octombrie 2011
Genial - cum scapi de amenda pentru depasirea vitezei legale!
Contestatia unui automobilist din Franta surprins de radar cu 250 km/h pe o portiune de sosea cu viteza limitata la 70!!! De la Pro TV citire:
"Domnule Presedinte, cu privire la procesul verbal intocmit, rog sa aveti in vedere urmatoarele: intr-adevar, am vazut semnul de circulatie de "70", scris cu negru pe fond alb si incadrat intr-un cerc rosu, pe un panou fara nici o alta indicatie de unitati de masura. Dar dupa cum stiti, Legea din 4 iulie 1837 impune ca obligatoriu in Franta sistemul metric, in timp ce Decretul nr. 65-501 din 3 mai 1961, modificat conform directivelor europene, defineste ca unitati de baza legale, unitatile Sistemului International (S.I.). Ori, in sistemul de unitati S.I., unitatea de masura a lungimii este metrul, iar unitatea de masura a timpului este secunda.
Este deci evident ca unitatea de masura legala a vitezei este metrul pe secunda.
Eu nu pot sa-mi imaginez nici o clipa ca Ministerul de Interne nu ar aplica Legile Republicii. Prin urmare, 70 metri/secunda corespund exact la 252 kilometri/ora. Politistii au afirmat ca eu am fost cronometrat cu 250 km/h, lucru pe care eu nu-l contest. Ma aflam, deci, cu 2 km/h sub limita autorizata de viteza.
Va rog sa luati nota si sa-mi restituiti permisul de conducere. Am onoarea sa va salut!"
Este absolut genial!
"Domnule Presedinte, cu privire la procesul verbal intocmit, rog sa aveti in vedere urmatoarele: intr-adevar, am vazut semnul de circulatie de "70", scris cu negru pe fond alb si incadrat intr-un cerc rosu, pe un panou fara nici o alta indicatie de unitati de masura. Dar dupa cum stiti, Legea din 4 iulie 1837 impune ca obligatoriu in Franta sistemul metric, in timp ce Decretul nr. 65-501 din 3 mai 1961, modificat conform directivelor europene, defineste ca unitati de baza legale, unitatile Sistemului International (S.I.). Ori, in sistemul de unitati S.I., unitatea de masura a lungimii este metrul, iar unitatea de masura a timpului este secunda.
Este deci evident ca unitatea de masura legala a vitezei este metrul pe secunda.
Eu nu pot sa-mi imaginez nici o clipa ca Ministerul de Interne nu ar aplica Legile Republicii. Prin urmare, 70 metri/secunda corespund exact la 252 kilometri/ora. Politistii au afirmat ca eu am fost cronometrat cu 250 km/h, lucru pe care eu nu-l contest. Ma aflam, deci, cu 2 km/h sub limita autorizata de viteza.
Va rog sa luati nota si sa-mi restituiti permisul de conducere. Am onoarea sa va salut!"
Este absolut genial!
duminică, 16 octombrie 2011
Moartea este biblioteca sufletelor?
Sunt ravasita foarte tare; un prieten drag a ramas fara mama! Eu fac parte din categoria celor pe care viata i-a alintat din acest punct de vedere - am in viata ambii parinti! Nu stiu ce inseamna sa fii orfan si nici nu-mi doresc acest lucru. Insa, fie ca ne dorim sau nu, vine o vreme cand parintii nostri se duc "dincolo". M-am intrebat de multe ori ce inseamna "dincolo" - este un loc in care se aduna suflete? Este o "biblioteca a sufletelor"? Daca este asa, oare cine o sterge de praf? Cunoasteti raspunsul? Spuneti-mi si mie, va rog ce cuvinte poti spune prin telefon unui prieten care a ramas fara mama?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
